La o ceremonie găzduită miercuri la Viena de Institutul Cultural Bulgar "Haus Wittgenstein", Michael Groller, descendent colateral al familiei Battenberg, a donat Bulgariei arhiva personală a principelui Alexandru I. Documentele au fost primite de conf. univ. dr. Mihail Gruev, preşedintele Agenţiei de Stat a Arhivelor.
La ceremonie a participat şi ambasadoarea Bulgariei în Austria, Desislava Naidenova.
Arhiva conţine 44 de documente şi artefacte: albume de familie, fotografii ale principelui Alexandru din copilărie şi adolescenţă, documente şi obiecte din perioada în care a fost şef al Bulgariei recent eliberate, precum şi documente din anii ulteriori care demonstrează legăturile sale durabile cu ţara. Printre obiecte se numără sigiliul său personal şi o plachetă jubiliară, datată 1885-1886, care îl menţionează pe Alexandru drept "primul principe domnitor al bulgarilor, unificator victorios al Bulgariei de Nord şi de Sud".
Alte piese de mare interes istoric sunt o scrisoare personală a principelui Alexandru adresată preşedintelui Adunării Naţionale, Panaiot Slavkov, o copie a unui raport din noiembrie 1892 al prim-ministrului Stefan Stambolov către principe, o copie a unui decret al principelui Ferdinand I din decembrie 1891 prin care i se acordă principelui Alexandru o pensie anuală de 50.000 de leva, precum şi un raport al prim-ministrului Stefan Stambolov prin care se solicită acordarea unei pensii fostului şef al statului bulgar.
Fotografiile din arhivă includ unsprezece imagini care documentează participarea principelui la Războiul ruso-turc din 1877-1878 şi la Corpul de Voluntari Bulgari.
Citaţiile, medaliile şi distincţiile principelui Alexandru I, scrisorile de recunoştinţă şi onorurile conferite soţiei sale, Johanna Loisinger, contesă von Hartenau, atestă respectul şi legătura de durată faţă de principe şi familia sa după moartea acestuia.
Născut la Verona în aprilie 1857, principele Alexandru de Battenberg a fost ales principe domnitor al Bulgariei în aprilie 1879. În 1881 a suspendat Constituţia şi a dizolvat parlamentul, după care o Mare Adunare Naţională nou aleasă i-a acordat puteri extraordinare pentru o perioadă de şapte ani. El a susţinut unirea provinciei otomane autonome Rumelia Orientală cu Principatul Bulgariei în septembrie 1885 şi a condus armata bulgară la victorie în Războiul sârbo-bulgar din noiembrie acelaşi an. Ofiţeri rusofili l-au detronat printr-o lovitură de stat şi l-au forţat să abdice la 9 august 1886. Principele a fost restabilit pe tron câteva zile mai târziu, dar, sub presiunea împăratului rus Alexandru al III-lea, a părăsit Bulgaria la 26 august 1886. Alexandru s-a căsătorit cu cântăreaţa de operă, pianista şi actriţa Johanna Loisinger la Menton, în Franţa, în februarie 1889. Cei doi au avut un fiu şi o fiică, cărora le-a dat nume bulgăreşti: Assenne şi Zvetana. Principele a murit la Graz în noiembrie 1893. Respectându-i dorinţa, în 1898 a fost înmormântat la Sofia, într-un mausoleu construit special.
Ştire selectată de BTA pentru promovare şi publicare de către AGERPRES, fără intervenţie pe text, conform acordului de colaborare dintre agenţii.
Comentează