Pe teritoriul României există numeroase sate cu o frumusețe aparte, dar care sunt repede date uitării. Populația lor scade considerabil de la un an la altul, iar unele dintre aceste așezări au dispărut aproape complet. Printre ele se numără și Poiana Măgura, un sat unde mai locuiește permanent o singură persoană.
Poiana Măgura se află în comuna Şărmăşag, județul Sălaj, și este un loc deosebit prin peisajele sale. Majoritatea localnicilor au părăsit satul, iar în statisticile oficiale acesta nici măcar nu mai apare. Totuși, în timp ce vechii locuitori au dispărut, așezarea începe să se transforme într-o atracție turistică deosebită. Cei care ajung aici găsesc deja case noi, cabane moderne și curți îngrijite, semn că localitatea, cândva aproape uitată, are șanse să devină o destinație de vacanță pentru vizitatori din toate colțurile lumii, conform Click.ro.
O singură persoană mai trăiește aici permanent
Deși satul a rămas aproape pustiu, există încă un locuitor care nu l-a părăsit indiferent de schimbările prin care a trecut locul. „Satul avea cândva 70-80 de familii, dar oamenii au plecat spre un trai mai bun, la Ilișua. După asfaltarea drumului, în 2019, totul s-a schimbat. Astăzi sunt deja șapte cabane funcționale. Doar un singur locuitor a rămas permanent aici – Moricz Sandor, care nu a vrut în ruptul capului să plece”, a declarat viceprimarul comunei Şărmăşag, Kovacs Tiberiu, pentru Agerpres.
Povestea lui Sandor
Moricz Sandor, în vârstă de 66 de ani, fost cizmar, trăiește într-o casă renovată și se bucură zilnic de liniștea și frumusețea zonei. El și-a îngrijit părinții până la sfârșit, iar apoi a ales să rămână singur în sat.
„Bunicul meu a primit pământ după război. Am avut de lucru cu animalele și cu pământurile. După ce tata s-a stins și mama a rămas la pat, am avut grijă de ea șase ani. De atunci locuiesc singur aici”, povestește Sandor.
Astăzi, Poiana Măgura atrage tot mai mulți turiști, iar numeroase locuințe și cabane sunt renovate. Turismul ar putea aduce o nouă viață acestui loc unic, redându-i frumusețea și importanța pierdute.
Comentează