Modificarea legilor justiției, în 2022, a stârnit dezbateri aprinse pe tema eliminării dintre abaterile disciplinare a nerespectării deciziilor Curții Constituționale. Văzută ca un pas prea departe pe drumul renunțării la suveranitate, pentru a da prioritate normelor europene, modificarea a fost una mai degrabă de formă, pentru că abaterea discplinară există în continuare, după cum confirmă și hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) pe tema prescripției.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat luni, 24 iulie, hotărârea menită să arate dacă judecătorii naționali pot lăsa neaplicate deciziile Curții Constituționale (CCR) și ale Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ) cu privire la întreruperea prescripției răspunderii penale.
În considerentele Curții se amintește că instanța care a sesizat CJUE (instanța de trimitere) a notat că noul regim disciplinar, prevăzut la articolele 271 și 272 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, permite sancționarea judecătorilor care ar fi încălcat, cu rea-credință sau gravă neglijență, deciziile Curții Constituționale sau deciziile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursurilor în interesul legii.
Abordând această problemă prin prisma normelor europene, CJUE amintește că principiul supremației dreptului UE se opune unei reglementări sau practici naționale care limitează sau împiedică instanțele naționale de drept comun ale unui stat membru să lase neaplicată jurisprudența rezultată din hotărârile Curții Constituționale sau ale instanței supreme ale acelui stat membru, chiar dacă aceste hotărâri contravin dispozițiilor dreptului Uniunii cu efect direct (paragrafele 131-137). Cu alte cuvinte, instanțele trebuie să aibă libertatea de a ignora deciziile CCR și ale ÎCCJ (RIL/HP) dacă acestea sunt contrare dreptului UE.
Prin interpretarea „per a contrario”, se poate deduce că în situația în care o hotărâre a Curții Constituționale sau a instanței supreme a unui stat membru este conformă cu dreptul UE și este încălcată sau nu este aplicată corespunzător de către un judecător, acesta comite o abatere disciplinară.
În această interpretare, judecătorii au datoria de a respecta și de a aplica jurisprudența națională care este compatibilă cu dreptul UE și cu legislația europeană cu efect direct. Dacă un judecător refuză să respecte sau să aplice corect o hotărâre a Curții Constituționale sau a instanței supreme care este în concordanță cu dreptul UE, aceasta ar putea fi considerată o abatere disciplinară, iar judecătorul ar putea fi supus răspunderii disciplinare de către sistemul judiciar național.
Comentează