Premium
Obiceiurile de vânătoare ale urșilor polari sunt perturbate de schimbările climatice și prădătorii arctici îşi îndreaptă acum atenţia spre cuiburile de raţă pentru a le mânca ouăle, însă nu sunt prea pricepuţi la acest nou mod de hrănire, conform unui studiu publicat miercuri, citat de AFP.
Pericolul la care sunt expuşi urşii polari din cauza încălzirii globale, ale cărei efecte sunt cu precădere resimţite în Arctica, zonă în care aceştia trăiesc, este bine cunoscut. Imagini cu animale rămase pe blocuri mici de gheaţă în derivă sau care răscolesc pubelele de gunoi în localităţi din nordul îndepărtat, au făcut înconjurul lumii în ultimii ani.
Iar retragerea tot mai semnificativă a gheţii marine are o consecinţă directă asupra alimentaţiei acestor animale, prin limitarea posibilităţilor de vânătoare a focilor, prada lor predilectă.
Pentru a studia schimbările concrete cauzate de aceste modificări asupra obiceiurilor de vânătoare ale urşilor polari, cercetătorii canadieni au monitorizat, cu ajutorul dronelor, aproximativ douăzeci de animale din teritoriul Nunavut.
Rezultatul observaţiilor lor, publicate miercuri în revista Royal Society Open Science, demonstrează că aceşti prădători pradă cuiburile raţelor Eider pentru a le devora ouăle. Însă, într-o perioadă de unsprezece zile, pe măsură ce numărul ouălor rămase a scăzut, urşii au revenit la cuiburile goale în speranţa că vor găsi hrană. De asemenea, ei nu au făcut legătura între prezenţa raţelor şi posibilitatea de a găsi ouă. ''Acest lucru demonstrează că, deşi o specie poate încorpora în alimentaţia sa resurse care nu erau preferate (înainte), după ce prada sa primară devine mai dificil de găsit, este posibil să nu o poată face în mod eficient'', au notat autorii.
În timp ce urşii obţin calorii semnificative din ouă, această alimentaţie nu poate oferi sursă durabilă de hrană pentru Ursus maritimus, o specie clasificată ca ''vulnerabilă''.
Populaţia din sălbăticie de urşi polari este estimată la 25.000 de indivizi, distribuiţi în Alaska, Canada, Groenlanda, Norvegia şi Rusia. Un studiu publicat în luna iulie a anului trecut în Nature Climate Change estima că aceştia ar putea să dispară până la sfârşitul secolului din cauza lipsei hranei.
Destul de recent, un studiu publicat în Global Change Biology, bazat pe studiul uzurii dentiţiei craniilor de urs polar din muzeele de istorie naturală, a subliniat că alimentaţia lor ultra-specializată (în principal grăsime şi carne de focă) s-a întors cu secole în urmă şi îi pune în pericolul de a nu se putea adapta.
O posibilă evoluţie pentru specie ar fi o încrucişare cu urşi grizzly, fiind înregistrate deja mai multe reproduceri între cele două familii de urşi, potrivit cercetătorilor.
