Premium
Guy Verhofstadt, președintele grupului ALDE, a fost numit negociatorul șef al Parlamentului European în dosarul Brexit. Numirea este oarecum surpinzătoare, dat fiind pozițiile sale foarte critice la adresa marii Britanii, dar cooptarea sa poate aduce unele beneficii de legitimitate procesului.
Citiți și: Guy Verhofstadt, negociator al Parlamentului European pentru Brexit
În primul rând, numirea are efectul de a pacifica Parlamentul. Europarlamentarii au fost în avangarda celor ce au cerut ca votul britanicilor să fie pus în aplicare cât mai rapid. Iar în avangarda europarlamentarilor a fost Verhofstadt. În plus, el este mai izolat de presiunile care guvernele naționale ar fi putut să le exercite asupra marilor grupuri popular și socialist.
Apoi, pentru că pozițiile sale ferme sunt cunoscute, el dă o mai mare credibilitate eforturilor Consiliului European (organismul în care sunt reprezentați șefii de stat și de Guvern). După ce britanicii au început să amâne discret declanșarea oficială, după ce UE a acceptat de facto această tărăgănare a apărut și preocuparea că unele din statele naționale ar putea trăda interesul comun pentru a păstra bunele relații comerciale cu Marea Britaniei. Cu Verhofstadt în cercul restrâns al negociatorilor, acest lucru va fi mult mai greu.
Pentru Marea Britanie însăși vestea numirii lui Verhofstadt este și bună și rea. Pe de o parte revirimentul bursei britanice după Brexit se bazează pe așteptarea că marea Britanie nu va fi lăsată și nu se va lăsa dată afară în condiții comerciale nesatisfăcătoare. O speranță că politicienii o vor drege. Cu Verhofstadt, marja de manevră și delăsare a britanicilor crește. Mai mult, este posibil ca eventualii pașo înapoi ai britanicilor să nu mai fie îmbrăcați în cuvinte frumoase și politețuri elegante. Acolo unde Marea Britanie oferă compromisuri, este foarte posibil ca Verhofstadt să ceară ca acestea să fie formulate explicit, într-un fel care să amintească lumii valoarea UE.
Dar există și o veste bună. O negociere susținută de Verhofstadt va fi mai ușor de vândut mai departe tuturor părților care trebuie să își dea acordul final. O asemenea înțelegere ar putea fi mai dură, cel puțin pentru mândria britanică, dar va avea șanse să devină realitate.
În final, numirea noului negociator este o veste bună pentru Europa. În plan instituțional, ea re-vitalizează cultura compromisului intern. Sau, cum ar zice The Economist, "the glorious days of fudge" (glorioasele zile ale mânărelii). În relația cu membrii plecați de acasă Verhofstadt va insista să nu existe favoritisme. Cariera sa ar putea depinde de asta.
