Te-ai întrebat vreodată cât timp mai are de trăit omenirea? Răspunsul nu vine din filmele SF, ci dintr-o ecuație matematică surprinzător de simplă. Nu este o predicție mistică, ci un calcul statistic cunoscut sub numele de „Catastrofa Carter”, notează IFLScience.
În anii ’80, astrofizicianul australian Brandon Carter a lansat o idee. Dacă Pământul nu ocupă un loc special în Univers, de ce am crede că trăim într-un moment special al istoriei umanității?
Inspirat de acest raționament, fizicianul american J. Richard Gott a dus ideea mai departe. În 1993, el a propus un model matematic simplu, dar cu implicații adânci. Dacă nu există motive să credem că ne aflăm într-un punct „excepțional” în timp, atunci este foarte probabil ca momentul prezent să fie ales aleator din întreaga durată a unui fenomen.
Ecuația propusă de Gott
\frac{1}{39} \times t_{past} < t_{future} < 39 \times t_{past} \quad \text{(cu o probabilitate de 95%)}
Cu alte cuvinte, durata viitoare a unui fenomen este, cel mai probabil, de ordinul duratei sale trecute. Dacă o civilizație a existat timp de 5.000 de ani, este rezonabil să presupunem că va mai dura între aproximativ 128 de ani (1/39) și 195.000 de ani (39x).
Gott a testat teoria în viața reală. În 1969, a vizitat Zidul Berlinului, construit cu doar 8 ani în urmă. Conform ecuației, ar fi trebuit să mai dureze între 0,2 și 312 ani. Zidul a căzut 20 de ani mai târziu, în limitele estimării.
Tot în acel an, a vizitat Stonehenge, cu o vechime de aproximativ 4.000 de ani. Ecuația ar sugera că va mai dăinui cel puțin 100 de ani și, posibil, până la 156.000 de ani, ceea ce, până acum, se confirmă.
Omenirea, calculată în miliarde de nașteri
În 1993, Gott estima că aproximativ 60 de miliarde de oameni trăiseră până atunci. Dacă presupunem că totalul posibil de oameni care vor exista vreodată este între 1,8 miliarde și 2,7 trilioane, atunci am fi undeva pe la mijlocul graficului de existență.
J. Richard Gott însuși a spus că nu este vorba de o predicție, ci de o estimare probabilistică, bazată pe principiul simplității și pe ideea că nu ocupăm un loc sau moment „special” în istorie.
Comentează