Înainte de a se transforma într-un disc aplatizat, distribuția de praf și roci din Sistemul Solar era mai asemănătoare cu o gogoașă decât cu o clătită. Aceasta este concluzia la care au ajuns oamenii de știință după ce au studiat meteoriții de fier din Sistemul Solar exterior, sugerând că sistemul avea inițial o formă toroidală.
Aceste informații ne pot ajuta să interpretăm alte sisteme planetare emergente și să determinăm ordinea în care acestea se formează.
Formarea unui sistem planetar în jurul unei stele începe într-un nor molecular de gaz și praf care plutește în spațiu. Dacă o parte a norului devine suficient de densă, se va prăbuși sub propria gravitație, învârtindu-se pe parcurs și devenind sămânța unei stele în creștere. Pe măsură ce se rotește, materialul din norul înconjurător se adună într-un disc circular care alimentează protosteaua.
În cadrul acestui disc, se formează aglomerări mai mici, devenind semințe protoplanetare care fie continuă să crească și devin planete, fie rămân obiecte mai mici, precum asteroizii.
Sistemul Solar ar fi avut inițial forma unei gogoși
Aceste discuri au fost observate de nenumărate ori în jurul altor stele, cu goluri create de planete care au absorbit praful pe parcurs. Însă meteoriții de fier găsiți în Sistemul Solar ne oferă o perspectivă diferită, scrie ScienceAlert.
Potrivit unei echipe conduse de cercetătorul planetar Bidong Zhang de la Universitatea California din Los Angeles, compoziția asteroizilor din Sistemul Solar exterior sugerează că norul de material a avut o formă toroidală, mai degrabă decât o serie de inele concentrice într-un disc plat. Aceasta indică faptul că primele etape ale formării sistemului au fost toroidale.
Meteoriții de fier studiați – bucăți de rocă care au parcurs un drum lung până la Pământ din Sistemul Solar exterior – sunt mai bogați în metale refractare, precum platina și iridiul, care se formează doar în medii foarte fierbinți, cum ar fi în apropierea unei stele în formare.
Aceasta ridică o problemă, deoarece meteoriții respectivi nu provin din Sistemul Solar interior, ci din cel exterior, ceea ce înseamnă că trebuie să se fi format în apropierea Soarelui și să se fi deplasat spre exterior pe măsură ce discul protoplanetar s-a extins.
Meteoriții respectivi nu provin din Sistemul Solar interior
Totuși, conform modelării efectuate de Zhang și colegii săi, aceste obiecte de fier nu ar fi putut traversa golurile din discul protoplanetar.
Conform calculelor lor, migrația ar fi putut avea loc cel mai ușor dacă structura protoplanetară ar fi avut o formă toroidală. Aceasta ar fi direcționat obiectele bogate în metal către marginile exterioare ale Sistemului Solar în formare.
Apoi, pe măsură ce discul s-a răcit și planetele au început să se formeze, incapacitatea rocilor de a traversa golurile din disc ar fi acționat ca un gard foarte eficient, împiedicându-le să migreze înapoi spre Soare sub atracția gravitațională.
„Odată ce Jupiter s-a format, este foarte probabil că a creat o breșă fizică care a prins metalele iridium și platină în discul exterior și le-a împiedicat să cadă în Soare”, spune Zhang.
Cercetarea a fost publicată în Proceedings of the National Academy of Sciences.
Comentează