Pasionații de locuri stranii și interzise pot aduna informații de unul dintre cele mai ciudate locuri de pe Pământ. Este vorba despre Lazzaretto Vecchio (sau Old Lazzaretto), o insulă construită în timpul perioadei Renașterii, cu scopul de a izola bolnavii afectați de ciuma, o boală devastatoare care făcea ravagii în acea epocă. Această măsură de carantină a fost pusă în aplicare în anul 1423, învățând din experiența dureroasă a Ciumei Negre care a decimat populația cu un secol înainte.
Această porțiune dreptunghiulară de pământ a continuat să fie folosită de venețieni pe parcursul secolelor, ca răspuns la valurile recurente de ciumă care au izbucnit în secolele XVI și XVII. În urma acestor epidemii, mii de oameni și-au găsit sfârșitul pe insulă, iar o parte dintre rămășițele lor au fost îngropate în siturile care se întind pe o suprafață de 2.53 hectare, conform IFLScience, citat de Descoperă.ro.
Având în vedere poziția sa importantă în comerț, Veneția a fost deschisă la epidemiile care au izbucnit de-a lungul timpului. Una dintre cele mai devastatoare a avut loc în 1630, când o treime din populația Veneției și din Bologna a fost decimată. Zilnic, sute de oameni mureau din cauza ciumei. Această epidemie a fost atât de severă încât unii istorici cred că a contribuit semnificativ la pierderea poziției de „superputere renascentistă” pentru Veneția.
Pe lângă întunecata sa istorie, insula Lazzaretto Vecchio prezintă interes pentru cercetătorii din domeniul științific. Aceștia consideră că unicitatea sa poate contribui la studierea evoluției patogenilor care au fost prezenți acolo. Geneticianul Ras Jiang, profesor la Colegiul de Sănătate Publică, a subliniat că această insulă de carantină păstrează agenți patogeni dezastruoși, inclusiv cei care au existat timp de trei secole în comunitatea umană. În plus, agenți patogeni recent introduși, cum ar fi sifilisul sau antraxul, care inițial proveneau din surse animale, pot oferi informații valoroase privind evoluția acestor boli.
Comentează