Premium
”Această Evanghelie ne mai pune în față faptul că iluziile și amăgirile lumii acesteia se risipesc atât de ușor, asemenea unui vis. Cu toate acestea, dacă cele trecătoare se schimbă, iubirea Părintelui celui bun rămâne mereu aceeași. Dacă toate se vor trece, El ne va aștepta până în ultimul ceas al vieții noastre. De aceea, oricât de grele ar fi încercările, oricât de mari ar fi păcatele pe care le săvârșim, nimic nu este mai important decât întoarcerea.”, sunt doar câteva dintre cuvintele rostite de către Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, duminică, în parohia Tunari din Protopopiatul Ilfov Nord.
Comunitatea ilfoveană a trăit momente de aleasă bucurie duhovnicească în Duminica Întoarcerii Fiului risipitor, în această zi fiind inaugurată capela cimitirului parohial care a trecut, în ultima perioadă, prin ample lucrări de refacere și înfrumusețare. Slujba de binecuvântare a lucrărilor executate la sfântul lăcaș a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop‑vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, înconjurat de un sobor de clerici. Persoanele care au sprijinit efectuarea lucrărilor au primit la final distincții din partea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.
Credincioși din Parohia Tunari, precum și din localitățile învecinate au participat duminică, 12 februarie, la un moment istoric din viața religioasă a comunității situate în vecinătatea Capitalei. De la orele dimineții aceștia l‑au întâmpinat pe Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop‑vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, care a săvârșit Sfânta Liturghie în biserica parohială cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae”, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, din care au făcut parte părintele Dumitru Ștefănescu, consilier eparhial în cadrul Sectorului administrativ‑bisericesc al Arhiepiscopiei Bucureștilor, părintele Cristian Burcea, protoiereu al Protopopiatului Ilfov Nord, precum și alți clerici.
După citirea pasajului evanghelic duminical, al Întoarcerii Fiului risipitor (Luca 15, 11‑32), Episcopul‑vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor a rostit un cuvânt de învățătură în care a subliniat frumusețea mesajului scripturistic, dar și importanța acestei parabole pentru înțelegerea folosului pocăinței în îndreptarea vieții, evidențiind învățăturile care se desprind din textul evanghelic al acestei duminici. „Evanghelia de astăzi ne oferă câteva învățături deosebit de importante. Cea dintâi este iubirea fără margini a Părintelui ceresc. Nu doar personajul din Evanghelie a trăit departe de Dumnezeu. Și noi suntem fii risipitori, chiar dacă uneori nu avem puterea să recunoaștem acest lucru. Textul acesta a fost așezat în această perioadă tocmai pentru a ne face să conștientizăm starea în care ne aflăm, pentru a ne veni în fire. Această iubire a Părintelui celui bun ne arată că în casa Sa, care este Biserica, în primul rând, El ne așteaptă în fiecare zi. Mai învățăm că întotdeauna iertarea Părintelui se întâlnește cu mânia celor din preajmă. Ce va fi avut acest frate rămas acasă de nu s‑a putut bucura de întoarcerea fratelui? Această atitudine este permanenta stare a celor de lângă noi. Dacă acela, frate fiind, nu s‑a putut bucura, cu atât mai mult un străin nu se va bucura. Mântuitorul a spus această pildă pentru cei care se considerau drepți și îi desconsiderau pe alții. Fiul lui Dumnezeu a venit, însă, pentru toți și ca să mântuiască pe cel pierdut. (...) Această Evanghelie ne mai pune în față faptul că iluziile și amăgirile lumii acesteia se risipesc atât de ușor, asemenea unui vis. Cu toate acestea, dacă cele trecătoare se schimbă, iubirea Părintelui celui bun rămâne mereu aceeași. Dacă toate se vor trece, El ne va aștepta până în ultimul ceas al vieții noastre. De aceea, oricât de grele ar fi încercările, oricât de mari ar fi păcatele pe care le săvârșim, nimic nu este mai important decât întoarcerea. De aceea, Părinții Bisericii ne îndeamnă ca atunci când suntem pe vârf de munte să nu amețim, iar dacă suntem la fundul prăpastiei, să nu deznădăjduim. Și într‑o situație, și în alta trebuie să fim plini de înțelepciune. Nu în ultimul rând, Evanghelia de astăzi ne învață că sfârșitul încununează viața oricărui om. Mântuirea, ca dar de la Dumnezeu, o împlinește fiecare om în chip diferit. Unul se luptă din tinerețe, împlinind toate poruncile lui Dumnezeu. Un altul se poate întoarce mai târziu. Dacă un om s‑a întors, el este primit înaintea lui Dumnezeu”, a subliniat Preasfinția Sa.
La finalul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a rostit un cuvânt de binecuvântare din partea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel în care i‑a felicitat pe părintele paroh și pe cei care i‑au fost alături în lucrarea edilitară de la parohie, dar și pentru celelalte proiecte desfășurate în cadrul comunității. Totodată, cei care s‑au remarcat prin ajutorul oferit parohiei au primit din partea Întâistătătorului Bisericii noastre o serie de distincții. Astfel, părintele paroh Grigore Cristian Moraru a primit rangul clerical de iconom stavrofor. Primarul comunei Tunari, Cristian Niculae, a fost distins cu Ordinul „Sfântul Ioan Iacob de la Neamț, Noul Hozevit” pentru mireni, iar Niculae Fălcuță, Claudiu Constantin și Viorica Stan au primit Diploma comemorativă a anului 2022 cu medalie.
În continuare, soborul de slujitori, în frunte cu Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, însoțiți de credincioșii care au participat la Sfânta Liturghie, au mers în cimitirul Parohiei Tunari unde a avut loc slujba de binecuvântare a lucrărilor săvârșite pentru înnoirea capelei cu hramul „Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon”. Urmând rânduiala tradițională, icoanele de pe catapeteasmă, precum și cele din biserică, dimpreună cu Sfânta Cruce din partea nordică a Mesei Sfântului Altar, au fost unse cu Sfântul și Marele Mir și stropite cu apă sfințită, în timp ce restul sfântului lăcaș înnoit a fost stropit cu agheasmă.
Răspunsurile liturgice și cântările de la strană au fost interpretate de membri ai Grupului psaltic „Tronos” al Patriarhiei Române, sub conducerea părintelui arhidiacon Mihail Bucă.
