În perioada comunistă, dar și imediat după Revoluție fostul Club A din București a fost o adevărată emblemă a Capitalei. Cele mai faimoase trupe românești s-au lansat și făcut istorie în Club A, un loc al libertății și al distracției, în special pentru studenți.
Primarul Capitalei, Nicușor Dan, a anunțat că vor începe lucrările pentru recondiționarea clădirii din Blănari 22, acolo unde funcționa Club A.
Nicușor Dan spune că în prezent se lucrează la elementele de rezistență din locuințe și din spațiile cu altă destinație ale clădirii monument istoric care a găzduit Club A.
De asemenea, se montează tâmplăria din lemn triplustratificat a ferestrelor, se schimbă instalațiile electrice de iluminat, instalațiile sanitare și de încălzire, ventilare și climatizare.
„Consolidarea imobilului din Blănari nr. 14, monument istoric construit între anii 1934-1937, se realizează cu fonduri PNRR, în urma unui proiect depus de AMCCRS. Valoarea finanțării aprobate de Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice și Administrației este de 14,4 milioane lei”, spune primarul Capitalei.
Club A, loc al libertății în perioada comunistă
Clubul Studenților la Arhitectură, inițial cu circuit închis, loc în care intrau doar studenții arhitecți și doar invitații lor, a fost, încă din anul 1969, cea mai exclusivistă și mai respirabilă destinație din București și din România puterii populare, care numai populară nu era.
Club A a fost înființat în anii ’60, într-o perioadă de relativă deschidere politică, la un an după vizita lui Charles de Gaulle la București, în perioada exploziei hippy și a Woodstock-ului de peste Ocean, cu doi ani înainte de Tezele de la Mangalia, emise de Nicolae Ceaușescu, legi care aveau să restrângă libertățile studenților și artiștilor din România.
Istoria unei clădiri fabuloase
Majoritatea cunoaștem clădirea din Blănari 22 ca fiind sediul Club A, însă aceasta este una mult mai veche. Încă din secolul 18 pe actualul stabiliment funcționau 2 hanuri.
Ulterior, în perioada 1930-1934 a fost construită clădirea, care abia în anul 1969 urma să devină Club A.
Arhitectul Mădălin Ghigheanu a povestit istoricul clădirii și modul în care a fost construită.
”Au existat două hanuri, primul data de pe vremea lui Constantin Brâncoveanu și era ținut de un anume Zamfir. După cutremurul din anul 1802, va fi refăcut de un alt negustor, Athanasie Dimitriu, care îi va da o altă formă. S-au păstrat fotografii din acea perioadă, vedem că exista un portic la stradă. Din păcate, hanurile se întindeau foarte mult, cam până în zona pieței. În 1934, la o ședință a Primăriei Capitalei se hotărăște lărgirea străzii Blănari precum și demolarea acestui han. Arh. Petre Antonescu, inginerul Cincinat Sfințescu vor stabili ca strada să aibă un caracter comercial și o vor extinde. Strada Blănari făcea un ocol și a apărut o terasă, un loc larg. În planurile Borroczyn apar trei corpuri, unul înclinat și alte două corpuri unite (unul la stradă și altul în spatele bisericii). Cel de la stradă va fi demolat, dar Gheorghe Simotta se vede că a preluat forma corpului cu calcanul lung, înclinat. Proprietarul terenului și dezvoltatorul proiectului a fost inginerul Nicolae Brătescu. Am găsit în arhive informația că un inginer pe nume Nicolae I. Brătescu a fost antreprenorul construcției Palatului Universul, pe perioada 1926-1930, proiect semnat de arh. Paul Smărandescu. Îmi este greu să cred că o altă persoană cu acest nume să fi avut o asemenea putere financiară să realizeze un asemenea imobil în centrul capitalei. Cred că este una și aceeași persoană”, arată arhitectul, într-un interviu pentru B365.
Comentează