Cercetători de la Universitatea din Calgary și de la Consiliul Național de Cercetare din Canada au obținut dovezi fizice directe că organismele vii emit o lumină extrem de slabă, care dispare odată cu moartea. Fenomenul, cunoscut sub numele de emisie ultraslabă de fotoni sau biofotoni, a fost observat în experimente realizate pe șoareci și pe frunze ale unor plante, folosind tehnologii de imagistică extrem de sensibile.
Studiul a pornit de la o ipoteză controversată, adesea asociată cu teorii nevalidate despre aure sau câmpuri energetice. Autorii subliniază însă că nu este vorba despre un efect paranormal, ci despre un proces fizic măsurabil, generat de reacții biochimice bine cunoscute. Mai exact, cercetarea indică un rol central al speciilor reactive de oxigen, molecule produse de celule în condiții de stres, precum căldura, toxinele, infecțiile sau lipsa nutrienților. În anumite reacții, aceste molecule pot determina eliberarea unuia sau a câtorva fotoni în spectrul vizibil, notează Science Alert.
Lumina invizibilă a organismelor vii, măsurată înainte și după moarte
Pentru a testa dacă fenomenul poate fi detectat la organisme întregi, nu doar în țesuturi izolate, echipa condusă de fizicianul Vahid Salari a analizat patru șoareci, plasați individual într-o cutie complet întunecată. Animalele au fost imaginate timp de o oră în stare vie, apoi eutanasiate și fotografiate încă o oră, menținându-se temperatura corpului constantă pentru a elimina influența căldurii. Rezultatele au arătat o diferență clară între cele două stări, cu o scădere semnificativă a numărului de fotoni detectați după moarte.
*Contrast in UPE emissions in four mice, when alive (top) and dead (bottom). (Salari et al., J. Phys. Chem. Lett., 2025)
Biofotonii, posibil indicator al stresului celular și al stării de sănătate
Experimente similare au fost realizate pe frunze de Arabidopsis thaliana și Heptapleurum arboricola. Frunzele supuse unor leziuni fizice sau tratamente chimice au prezentat o strălucire mai intensă decât cele intacte, pe toată durata perioadei de observare. Potrivit cercetătorilor, părțile afectate au fost constant mai luminoase decât cele neafectate, ceea ce susține ipoteza implicării speciilor reactive de oxigen în producerea biofotonilor.
Autorii consideră că aceste rezultate deschid perspectiva dezvoltării unor metode neinvazive de monitorizare a stresului celular și a stării de sănătate, atât în medicină, cât și în cercetarea biologică sau agricolă. În viitor, măsurarea acestor emisii extrem de slabe ar putea oferi indicii despre funcționarea țesuturilor sau despre impactul factorilor de mediu asupra organismelor vii.
Cercetarea a fost publicată în The Journal of Physical Chemistry Letters. O versiune anterioară a articolului a apărut în luna mai 2025.
Comentează