La marginea lagunei Lagos, în Nigeria, se află Makoko, o comunitate supranumită „Veneția Africii” și considerată cel mai mare „squat” plutitor din lume, unde zeci de mii de oameni trăiesc în locuințe improvizate pe apă, în condiții precare, iar în ultimii ani se confruntă și cu demolări ordonate de autorități, pe fondul unor dispute legate de siguranță și planificare urbană, potrivit Express.
Un loc impresionant se află la marginea lagunei Lagos.
Descris drept cel mai mare „squat” plutitor din lume, acest așezământ este cunoscut sub numele de „Veneția Africii”. În Makoko, zeci de mii de oameni, iar unele estimări indică și mai mulți, trăiesc în colibe din lemn construite pe piloni, deasupra unor ape poluate. În prezent, pe lângă condițiile dificile și sărăcie, mulți locuitori se confruntă și cu demolarea locuințelor de către autoritățile nigeriene.
Origini și dezvoltare istorică
Comunitatea, situată la marginea lagunei Lagos, se află între Nigeria continentală și unul dintre cele mai bogate orașe ale Africii. A luat naștere la sfârșitul secolului al XIX-lea ca sat de pescari și și-a păstrat această funcție până în prezent. A fost fondată de populația Egun, ale cărei mijloace de trai au fost legate de lagună cu mult înainte ca Lagos, capitala Nigeriei, să devină un megapolis.
Pe măsură ce Lagos s-a extins în secolul XX, așa cum se întâmplă frecvent cu marile orașe, Makoko a absorbit migranți care nu își permiteau locuințe formale. Așezarea a crescut fără planificare urbană, fără titluri de proprietate și fără acces la servicii de bază, ceea ce a dus la un conflict constant cu autoritățile orașului.
Viața de zi cu zi pe apă
În prezent, mare parte din viața de zi cu zi din Makoko este legată de apă. Comunitatea furnizează pește, lemn și forță de muncă pentru Lagos, însă condițiile de trai rămân extrem de dificile, deoarece zona este exclusă din planificarea urbană.
Nu există sistem de canalizare, nici servicii de colectare a deșeurilor și acces limitat la apă potabilă. Majoritatea locuințelor nu au electricitate, iar incendiile se răspândesc rapid din cauza construcțiilor din lemn foarte apropiate. Bolile transmise prin apă, precum holera, febra tifoidă și diareea, au fost o problemă constantă de-a lungul anilor.
„Suferința este prea mare”, a declarat pentru AFP Iyabo Olaleye, o comerciantă de pește care a pierdut două locuințe. „Ploaia mi-a udat copiii și nu am unde să mă duc.”
Demolări și tensiuni cu autoritățile
Locuitorii din Makoko s-au confruntat în mod repetat cu demolarea caselor lor. Potrivit unor relatări, cel puțin 10.000 de persoane și-au pierdut locuințele în cadrul unei campanii de demolare care a început la sfârșitul lunii decembrie și era încă în desfășurare vineri, potrivit The New York Times. Liderii comunității și organizațiile umanitare susțin că cel puțin patru persoane au murit în timpul demolărilor, inclusiv doi bebeluși și o femeie de 70 de ani.
Un purtător de cuvânt al guvernului statului Lagos a refuzat să comenteze informațiile privind decesele, invocând poziția autorităților potrivit căreia demolările sunt necesare din motive de siguranță, pentru mutarea locuitorilor din apropierea unei linii electrice care ar putea ceda în viitor și pentru planificare urbană.
Proteste și continuarea demolărilor
Mai mulți locuitori au organizat recent proteste la adunarea legislativă a statului din Lagos, unde oficialii au promis în două rânduri că vor opri demolările. Cu toate acestea, excavatoarele au continuat lucrările.
Comunitatea din Makoko a stârnit de-a lungul timpului empatie, însă este considerată de autorități o zonă inestetică. A mai fost supusă unor demolări similare în 2005 și 2012. În ultimul caz, un lider comunitar a murit în timpul unei operațiuni în care echipele guvernamentale au distrus sute de locuințe.
