Premium
Zeci de bunuri de provenienţă arheologică (monede, podoabe, obiecte de cult) date în urmărire de poliţiştii din Alba au fost identificate în cursul anului trecut în Germania şi Monaco, fiind solicitate prin comisie rogatorie internaţională pentru indisponibilizare şi recuperare/repatriere, se arată în bilanţul activităţii pe 2019 a Inspectoratului de Poliţie Judeţean (IPJ) Alba, prezentat, marţi, într-o conferinţă de presă, potrivit Agerpres.
În total, s-a reuşit identificarea a 44 de astfel de artefacte, printre care şi o monedă koson, provenită dintr-un tezaur descoperit şi traficat pe piaţa neagră internaţională, constituit din mai multe brăţări spiralice de aur, pe care braconierii le-au sustras din situl arheologic de la Sarmizegetusa Regia. Kosonul a fost exportat ilegal din România în Monaco.
Dacă în anii trecuţi au fost găsite şi sute de astfel de monede, acum şansele ca acest tip de artefact să fie identificate în număr mare sunt tot mai reduse.
"Este un dosar mai vechi, cel cu brăţările dacice. Avem foarte multe comisii rogatorii internaţionale (...) iar autorităţile din diverse ţări desfăşoară activităţi pentru recuperarea acestor bunuri de patrimoniu deosebite pentru poporul român, atât de la colecţionari, cât şi de la case de licitaţii. Recuperăm din ce în ce mai puţin, pentru că acţiunile noastre în trecut au fost de amploare şi am găsit sute de astfel de monede furate din Munţii Orăştiei. Iar ca urmare a acţiunilor noastre, ele nici nu mai apar aşa des pe la casele de licitaţii sau schimburi între colecţionari", a explicat şeful Serviciului Investigaţii Criminale din IPJ Alba, comisar şef Cristian Mureşan.
Ofiţerul a adăugat că, probabil, o să fie găsite din ce în ce mai puţine, chiar dacă reîntregirea patrimoniului cultural rămâne una dintre priorităţi.
În ceea ce priveşte brăţările dacice de aur, în continuare se fac eforturi pentru identificarea celor care nu au fost încă găsite, a spus Mureşan.
Kosonii sunt monede bătute în timpul regelui Koson, unul din urmaşii lui Burebista, fiind singurele emisiuni dacice care poartă o legendă scrisă cu caractere greceşti, menţionând numele suveranului emitent. Monedele au fost bătute în atelierul monetar de la Sarmizegetusa Regia, în jurul anilor 44-29 înainte de Hristos.
În ceea ce priveşte brăţările, până acum, ca urmare a operaţiunilor de recuperare şi repatriere a bunurilor de patrimoniu identificate în contextul activităţilor de cercetare penală, patrimoniul cultural naţional a fost reîntregit cu 13 brăţări multispiralice dacice regale din aur, totalizând peste 12,6 kilograme. Au fost găsite şi peste 1.000 de monede de tip Koson.
Artefactele provin din tezaure sustrase din situl Sarmizegetuza Regia şi recuperate de statul român după ce au fost traficate de braconieri arheologici pe piaţa neagră internaţională.
În 2015, Augustin Lazăr, la vremea respectivă şeful Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, a afirmat că autorităţile române au indicii şi probe concrete cu privire la existenţa a încă unsprezece brăţări dacice de aur, pe lângă cele treisprezece recuperate până în prezent, pentru unele dintre artefactele respective existând chiar imagini sau rapoarte de expertiză, fiind puse în urmărire prin Interpol şi pe site-ul FBI. Artefactele s-ar afla nu numai în Europa, ci şi în Statele Unite ale Americii şi Australia.
Iniţial, s-a crezut că a existat un singur tezaur descoperit şi traficat pe piaţa neagră internaţională, constituit din 15 brăţări spiralice de aur, pe care braconierii le-au sustras din situl arheologic de la Sarmizegetusa Regia. Ulterior, pe măsură ce statul român a reuşit să identifice şi să recupereze 13 brăţări dacice, experţii au ajuns la concluzia că există cel puţin cinci astfel de tezaure, iar numărul total al spiralelor este de 24.
Brăţările dacice de aur au fost cel mai probabil folosite într-un context sacru, ca ofrandă adusă zeilor, lucru care ar explica de ce bijuteriile nu poartă urme de uzură, susţin unii specialişti. Aceştia sunt de părere că brăţările erau produse pe baza unei comenzi foarte înalte, probabil regalitatea, cu scopul de a le dedica zeilor sau a le oferi altor regi din provinciile vecine. Nici funcţia economică, acea de a tezauriza aurul, nu este exclusă.
