Premium
Prin deznodamantul alegerilor prezidentiale, Diaspora a devenit, in anul 2014, un actor electoral esential in sistemul politic romanesc. E un statut la care s-a ajuns in timp - si pe care romanii de peste hotare au fost nevoiti sa-l "smulga" in luna noiembrie din partea unei stangi care a mizat pana in ultima clipa pe strategia bagatelizarii sale.
Merita spus ca nu peste tot e asa: exista sisteme politice in care Diaspora nu poate vota, fiind nevoita sa calatoreasca in tara in ziua votului. Romania a procedat altfel: a permis votul peste hotare, insa l-a limitat la dimensiuni cumva simbolice, dandu-i mai degraba o valoare de ritual. Atunci cand singura sectie de votare dintr-o tara se afla la sute de kilometri de importante centre romanesti vorbim in fapt de o fictiune a dreptului la vot, nu de un drept efectiv.
Motivul de substanta din spatele acestei probleme nu e neaparat reaua intentie - despre care vom discuta mai jos; principala problema e subdimensionarea cronica a aparatului de lucru MAE din strainatate. Desi numarul romanilor de peste hotare a crescut in ritm galopant, cel al functionarilor nostri externi a ramas redus - bugetele Ministerului de Externe fiind adeseori sacrificate la impartirea bugetara. Ori, cu putini diplomati si consuli la post, e greu sa deschizi si sa supraveghezi corect suficiente sectii de votare, chiar daca ai la dispozitie spatii pentru acestea.
Acestei ratiuni obiective i s-au adaugat doua erori subiective, pe care le putem numi "miturile Baconschi" (Teodor Baconschi fiind unul din castigatorii impliciti ai alegerilor din noiembrie, care i-au pus in cu totul alta lumina activitatea):
a. Mitul fraudei de la Paris si spaima irationala a stangii
Infrangerea lui Geoana in 2009 a reprezentat un soc pentru PSD. De un astfel de soc nu treci usor, ai nevoie de explicatii terapeutice si teorii ale conspiratiei pentru a accepta inacceptabilul. Frauda de la Paris a fost un astfel de mit de linistire: nu am pierdut noi, au furat ei. Pana la un punct - cel al comunicarii politice - ideea a functionat, Baconschi fiind asumat chiar si de o parte a opiniei publice ca un mare hotoman de voturi. Problema a aparut in 2014, cand PSD a luat prea in serios acest mit, fiind devorat de el: teama irationala de frauda peste hotare a fost atat de mare, incat oamenii lui Ponta au sugrumat deliberat procesul de votare din Diaspora, generand revolta electorala din noiembrie. Ori procesul de votare din 2014 a demostrat ca prezenta de la Paris, din 2009, nu avea nimic spectaculos; ea a fost depasita net in tari cu comunitati romanesti mult mai mici.
b. Sacrificarea votului prin corespondenta de catre dreapta lui Traian Basescu
Nu doar stanga s-a temut de votul prin corespondenta; nici macar dreapta nu s-a dat in vant dupa el. Proiectul lui Baconschi a fost ingropat rapid de Boc si Basescu. Motivele reale raman pana azi neclare - era o reforma nu doar necesara, ci si care ar fi oferit PDL procente semnificative in plus. E posibil sa fi existat o opozitie solida a UDMR, care va fi afectata la pragul de 5% de aportul mare de voturi din Diaspora. E la fel de posibil ca unii din locotenentii lui Basescu sa se fi temut de succesul lui Baconschi, care era considerat in epoca un prezidentiabil al dreptei. Oricum ar fi, dreapta prezidentiala s-a lepadat atunci de proiect si de creatorul sau.
Prezidentialele din noiembrie au schimbat radical aceste pozitionari statice. Stanga a realizat ca nu mai poate ramane un actor pasiv si anxios, care blocheaza accesul Diasporei la viata politica; PSD este obligat sa se implice in reforma electorala pro-Dispora, desi va incerca din rasputeri sa limiteze efectele acestei reforme. Dreapta lui Iohannis a inteles, la randul sau, ca nu mai poate fi doar un beneficiar al alergiei la stanga care vine din strainatate - avand obligatia morala de a sprijini neconditionat o categorie de public care a salvat-o intr-un moment critic.
Iata de ce anul 2015 va fi unul al reformei institutionale in beneficiul Diasporei. Si nu vorbim aici doar de modificarea sistemului electoral, ci de reformarea profunda a intregii birocratii care deserveste astazi romanii din strainatate: un minister al romanilor de pretutindeni care a fost pana acum doar un caraghioslac mediatic, sistemul consular greoi si depasit, un ICR fara performante reale in lipsa de fonduri s.a. Fara revizuiri consistente in toate aceste zone, Romania ar rata inutil, pernicios si stupid integrarea culturala, institutionala, electorala si chiar economica a unei mari forte care s-a construit cu propriile eforturi in afara tarii.
