Alegerile pentru Primăria Capitalei ar fi o bună ocazie pentru partidele politice să arate că a venit momentul schimbării, atât de mult clamat de lideri, doar ca să dea bine la urechile votantului. În politica românească, a devenit suficient să spui că ești nou, chiar dacă împachetezi aceleași mumii și racile, ca alegătorul să te și creadă. Sau cel puțin așa cred partidele, pentru că, în realitate, alegătorul stă mai bine acasă decât să voteze ”ciori vopsite”.
Dragnea se bate cu pumnul în piept că a venit momentul schimbării la față a PSD ( o, Doamne, din 2004 tot auzim asta), Traian Băsescu se laudă că va genera o construcție politică nouă, ”altfel”. Monica Macovei zice și ea că M10 nu e ca niciun partid din cele consacrate, Gorghiu și Blaga vorbesc la toate conferințele de presă de ”noul PNL”.
Dar ce ar fi nou în vara lui 2016 cu niște candidați la Primăria Generală precum Petre Roman, Traian Băsescu, Monica Macovei sau cine știe ce coleg de generație cu Ion Iliescu din PSD?
Ce ar fi nou la nivelul discursului de campanie, dacă vom avea iarăși veșnicele atacuri la ”umbrele” contracandidaților și, Slavă Domnului, cu atâția ”foști”, niciunul nu va duce lipsă de muniție?
Cum ar arăta oare bătălia pentru Capitală cu niște figuri cu adevărat noi, necompromise, fără dosare la Parchet, fără tinichele de coadă, după o tranziție care nu se mai termină?
Imaginați-vă pentru o clipă că ați avea de votat următorii cinci candidați: Cătălin Ivan – PSD, Cristian Bușoi – PNL, Siegfried Mureșan – PMP, Cristian Preda- M10, Nicușor Dan- USB.
Dincolo de simpatiile și antipatiile pentru un partid sau altul, nu-i așa că, dacă ar fi să alegeți între aceste persoane, ar fi dificil să puneți degetul pe unul din ei și nu ca până acum, când trebuia să optați între cancer și diabet, ci pentru că sunt toți oameni tineri, fără bube în cap, cu un discurs politic european, de multe ori foarte aplicat?
Cum, în București, aliniamentele redutelor politice au fost de multe ori depășite la nivelul votanților sau, altfel spus, activismul partidelor a contat mai puțin decât persoana candidatului, aș putea să pariez că cei enumerați mai sus pot produce o distribuție a voturilor deloc asemănătoare cu distribuția ieșită din jocul formațiunilor politice pe care le reprezintă.
Ivan a fost izgonit din PSD, imediat după eșecul lui Ponta la prezidențiale, de teamă că ar putea să se pună în fruntea nemulțumiților și să-i ia locul actualului premier la șefia partidului. Dragnea, pretendent și el la titlu, n-a zis nu. Preda a fost și el exclus din PMP, din cauză că a prezis eșecul atât de previzibil al Elenei Udrea la prezidențiale. În general, soarta tinerilor mai talentați în politică, fără ”știința” înaintașilor de a face bani, a fost pecetluită de cooperativele din partide, avide după pârghii de influență în administrație.
Bătălia pentru București va fi un test concludent pentru apetența seniorilor politici de a promova un alt tip de discurs și un alt tip de figuri în politica mare. Nu întâmplător, patru din cei cinci potențiali candidați menționați sunt membri ai Parlamentului European și nu de ieri, de azi. Socializați în grupurile politice de la Bruxelles, acolo unde se discută mai mult pe subiecte decât pe persoane și se apelează mai des la ironie și sarcasm decât la jigniri și invective, am putea aștepta mai mult de la o campanie pentru Primăria Generală în care vârfuri de lance să fie Ivan, Preda, Bușoi sau Mureșan. Iar faptul că nu vor renunța la scaunele de membri ai Parlamentului European ar trebui să ne liniștească, pentru că asta îi va face mai degrabă relaxați în campanie și nu încrâncenați, mai ales că unii dintre ei, firesc, vor pleca învinși din această cursă.
Se știe că funcția de Primar General al Capitalei a propulsat un candidat care a ocupat de două ori demnitatea cea mai înaltă în stat. Își vor asuma vechii trăgători de sfori ai politicii să susțină, în competiția pentru București, oameni care, poate, cel mai devreme în 2019, ar putea deveni personajele cele mai puternice în statul român?
Comentează