Premium
Este o zi a paradoxurilor. Chiar dacă vorbim despre un atlet, personajul nostru de astăzi nu era sportiv. Şi chiar dacă era mare, nu era un om înalt.
Se împlinesc astăzi 545 de ani de când Ștefan cel Mare îi scria Papei Sixtus al 4-lea cerându-i să-l ajute în bătăliile cu turcii. Papa l-a refuzat politicos, nu pentru că n-ar fi vrut să țină granița creștinismului la Marea Neagra, ci pentru că, probabil nu dispunea momentan de resursele necesare unei confruntări de anvergură, potrivit stiri.tvr.ro.
El putere avea, se știe că mulți papi au reușit să strângă armate întregi, cum a fost de pilda în vremea Cruciadelor.
Citește și: Anuarul Liturgic și Tipiconal 2020
Dar, pesemne că n-a putut. Ștefan a înțeles și s-a văzut nevoit să se descurce singur. Și a făcut-o binișor. Iar între două bătălii, mai construia și câte o biserică. Impresionat, Papa l-a declarat atunci ATHLETA CHRISTI, adică atletul creștinismului. Dar de ajutat nu l-a ajutat.
Nu știm cât de flatat a fost Ștefan, dar și-a văzut de treabă în continuare. El numai atlet nu era. Mic de statură, avea nevoie de ajutor să se urce pe cal.
Dar odată urcat, se ținea bine în șa. Mulți se întreabă azi de ce biserica l-a proclamat sfânt pe unul care era cam afemeiat și degrabă vărsătoriu de sânge.
Poate și pentru faptul că era ATHLETA CHRISTI!
