Subscription modal logo Premium

Abonează-te pentru experiența stiripesurse.ro Premium!

  • cea mai rapidă sursă de informații și știri
  • experiența premium fără reclame sau întreruperi
  • în fiecare zi,cele mai noi știri, exclusivități și breaking news
DESCARCĂ APLICAȚIA: iTunes app Android app on Google Play
NOU! Citește stiripesurse.ro
 

7 ZILE ÎN ROMÂNIA – care primește o șansă istorică

grafic crestere

Duminica s-a desfășurat, din punct de vedere mediatic, sub auspiciile invaziei statului vecin, majoritatea știrilor raportându-se la asta. Prima decizie neinspirată a zilei a aparținut AUR, care a mers înainte cu organizarea unui miting anunțat cu câteva săptămâni în urmă. Dincolo de lipsa vreunei mizei reale, manifestația se dorea o revalidare a susținerii populare de care se bucură formațiunea. Însă momentul ales a condus la un fiasco, prin numărul infim de participanți și dezinteresul general față de subiect. Mai mult, câtă vreme partidul lui George Simion este acuzat că susține agenda rusească, era mult mai potrivit, din punct de vedere politic, să se abțină de la ieșiri publice, exceptându-le pe cele de condamnare a odioasei agresiuni decise de Putin. La fel de neinspirate au fost și criticile venite din subsolul clasamentului electoral, adică de la PNL și USR. Purtătorul de cuvânt al PNL s-a grăbit cu declarații cel puțin hazlii („Mitingul de azi al AUR este o nouă provocare la mai multă dezordine şi conflicte sociale. Mesajele sunt aceleaşi de ură şi instigare”), uitând că ura și instigarea au fost, timp de 5 ani,  unicele arme ale partidului său și ale celor de la USR, patronați împreună de Klaus Iohannis. PNL ratează încă o bună oportunitate la tăcere, scăzând șansa unei relansări electorale, pe fondul crizei ucrainiene și fructificând insuficient poziția generalului devenit premier. Cu războiul la graniță, multă lume se uită cu speranță spre guvern, creditând coaliția cu încredere, în vreme ce agitatori mai mult sau mai puțin gălăgioși, precum Simion sau Drulă, sunt ignorați. Mai mult, ce moment mai potrivit decât acum pentru PNL să scape de uriașul balast pe nume Florin Cîțu? Mai ales că acesta bagă capul în poza războiului de câte ori are ocazia, încercând să se erijeze în decident sau măcar în persoană relevantă, acoperindu-se de fiecare dată de ridicol. Însă cum spuneam, nici „oamenii noi” (cu grade vechi) nu s-au lăsat mai prejos în condamnarea inutilă a mitingului eșuat al AUR: „Păpuşa lui Putin îşi dă azi arama pe faţă” a spus fostul ministru-reportofon sau „drulăul” cu ranga. USR la rându-i putea să se rezume liniștit la activitate de tip ONG, să strângă și să livreze ajutoare. Ar fi câștigat mult mai mult. Amândurora le-a „luat din nou fața” premierul, mergând să doneze sânge pentru front. Un gest simplu, cuviincios, încărcat de semnificații pozitive. În fine, singurele mesaje corecte în tot acest tablou sunt ale PSD, strict tehnice pe domeniile gestionate, și de bună colaborare cu Nicolae Ciucă, consolidându-și poziția internă și externă de factor indispensabil stabilității.

 

Luni a fost marcată de disputa internă privind desființarea SIIJ, apostolii cătușelor de la USR condamnând cu mânie proletară, la fel ca înaintașii lor fasciști, iar ulterior torționari staliniști, îndrăzneala de a nu lăsa dosarele judecătorilor înapoi la DNA. "Evenimentele din Ucraina, din aceste zile, ne arată foarte clar că, pentru Rusia, o pradă uşoară este un stat slab. De aceea, ce se întâmplă în Parlamentul României acum ne îndreaptă către acest lucru. România nu trebuie să devină un stat slab” a spus un oarecare (probabil) posesor de trotinetă și rucsac, pe nume Radu Mihail. Sigur că există o realitate în paralela respectivă, doar că actuala slăbiciune a României constă și în lipsa de coeziune socială, alimentată de un discurs al dezbinării la care USR a contribuit substanțial în ultimii 6 ani. În plus, un stat slab este și rezultatul proastei guvernări, la care de asemenea au pus umărul „oamenii noi”, alături de complicii lor în ale dezastrului, „urmașii Brătienilor”. De asemenea, luni s-a remarcat din nou antiteza dintre Nicolae Ciucă și Florin Cîțu. Primul s-a întâlnit cu reprezentanții societății civile pentru coordonarea umanitară alături de guvern, în vreme ce al doilea s-a răstit la ministrul Lucian Bode, făcându-l răspunzător pentru proasta pregătire a frontierei la valul de refugiați. Acum, că supusul Dorel, ministru în orice guvern și pe orice poziție, este imaginea din dicționar a neputinței și incompetenței, e de domeniul evidenței. Dar dacă există cel puțin un personaj fără calitate în a-l critica pe „omul bun la toate”, acela este artizanul crizei energetice, inapta invenție propulsată premier, singurul politican cu pușcăria executată înainte de a deveni demnitar, și asta tocmai peste ocean, în țara partenerului strategic. Dar să nu disperăm! Ziua s-a încheiat cu o știre importantă. Pentru prima dată în cei 7 ani de mandat, președintele dumneavoastră a anunțat, în cadrul conferinței audio cu liderii lumii, la care de această dată a fost invitat, două inițiative proactive, necesare, corecte și lăudabile: constituirea Grupului de Luptă al NATO în România și creșterea prezenței trupelor aliate în țara noastră. Se pare că mai ceruse și înainte, însă puterea de convingere a conflictului din proximitate a fost mai mare decât argumentele anterioare ale turistului de lux.

 

Marți, același președinte ne-a surprins din nou, la fel de plăcut și de neașteptat ca în ziua anterioară, în opinia mea, anunțând că în ședința CSAT au fost definite două obiective strategice: 2,5% din PIB pentru Apărare și realizarea independenței energetice. Cu Nicolae Ciucă premier și PSD la guvernare, putem spera că lucrurile se vor mișca, cel puțin la primul capitol. Și că banii se vor duce chiar în achiziții corect negociate și cu offset, nu în comisioane ale intermediarilor. Sigur că inițierea ambelor deziderate ar fi fost necesară încă din 2014, în locul nesfârșitei liste de mofturi, gafe și inadecvări ale gloriosului învingător al Vioricăi Dăncilă. Totuși, să sperăm că vom exploata această tristă și sângeroasă oportunitate, făcând ceea ce țara noastră nu a făcut în ultimii 17 ani: să devină un inițiator de politici și cooperări regionale, să dubleze rolul de avanpost al NATO, cu acela de intermediar și mediator pentru toate situațiile tensionate din regiunea Europei Centrale și Răsăritene. O informație conexă războiului vine și de la Sectorul 1, acolo unde îngerul impunității încă o păzește, cu acordul structurilor statului eșuat, pe cea mai vizibilă catastrofă a administrației publice locale. În fosta „Capitală a Capitalei”, forma de viață devenită edil, pe lângă scandalurile grotești provocate în cele deja 18 luni ale coșmarului numit mandat de primar, a acuzat reprezentanții PSD și PNL că sacrifică soarta refugiaților ucrainieni, nevotând bugetul Consiliului local. Ca informație tehnică, instituția Curții de Conturi a explicat că proiectul de buget întocmit de arătarea al cărui nume nu merită pronunțat este ILEGAL. Însă, lăsând deoparte că fără ipocrizia absolut sinistră a „liberalilor”, care cauționează, sub înțeleapta călăuzire a micului Bancorex, toate aberațiile istericei făpturi, ce dovadă mai mare de cinism decât să folosești o dramă umanitară în jocul politic? Ce caracter și ce suflet are acuzata de fraudarea alegerilor?

 

Miercuri am aflat că șeful Comitetului Național de Vaccinare, Col. Dr. Valeriu Georghiță, a preluat conducerea Spitalului SRI, fiind înlocuit la comanda Comitetului de către Secretarul de Stat din Ministerul Sănătății, Andrei Baciu. Trebuie spus, așa cum am făcut-o de fiecare dată, că cei doi au fost, pe perioada cumplitelor guvernări ale ultimilor doi ani, cele mai echilibrate și responsabile voci ale sistemului de sănătate, iar organizarea operativă a vaccinării a fost pusă la punct în mod absolut remarcabil. Faptul că apetența multor români pentru această metodă salutară de prevenție a fost una scăzută s-a datorat, din păcate, campaniilor de comunicare conduse de oameni cu liceul la bază, de încălcarea ostentativă a restricțiilor de către cei care le-au impus, precum și de disprețul abordărilor prezidențială și guvernamentală față de oameni. Însă la capitolul de asigurare logistică, Valeriu Gheorghiță și Andrei Baciu au făcut, indiscutabil, o treabă excelentă. La capitolul război, Rusia își consolidează, pe bună dreptate, rolul de paria mondial, această aventură criminală a invaziei urmând a-i readuce pe mujici la traiul din secolul XIX. Filosofic vorbind, provocarea pe care acest demers absolut dement o aduce iresponsabilului inițiator constă în imposibilitatea de a capacita cele 3 elemente de conținut al doctrinei geopolitice rusești: spațiul (în sensul glacisului strategic) nu pare să poată fi obținut prea lesne în Ucraina, indiferent de durata și deznodământul confruntării, oamenii (militarii ruși) nu se arată foarte convinși de necesitatea sacrificiului propriu, iar sufletele celor atacați (conștiința ideologică) nu aparțin, evident, invadatorilor. Singurul risc real pentru omenire stă în pericolul nuclear, iar dezamorsarea lui poate veni, cred eu, doar de la elita securitară din jurul autocratului de la Kremlin, dublată de oligarhii ruși. Conștientizarea pericolului pentru primii, alături de interesele celor din urmă, ar putea fi soluția pentru debarcarea lui Putin. Deși sper să mă înșel, și fără a generaliza, pe rușii obișnuiți nu știu dacă ne putem baza prea tare, ei având conștiința colectivă a vocației imperiale și antropologia culturală a suferinței mistice, pe care președintele rus le și exploatează permanent, arătând în Occident inamicul absolut, la fel ca pe vremea lui Stalin, Brejnev sau Andropov. Tot miercuri, premierul Ciucă a anunțat că România va activa mecanismele de finanțare ale UE pe fondurile destinate migrației și protecției civile, pentru a obține sumele necesare uriașului efort umanitar privind refugiații. O altă decizie bună luată de Cabinetul său va fi scutirea zborurilor militare ale statelor NATO de taxele pentru serviciile aeriene românești.

 

Joi s-a desfășurat, la Varșovia, ședința comună a guvernelor României și Poloniei. Dincolo de simbolistica istorică - fosta alianță militară semnată de blocul răsăritean în capitala poloneză fiind, pe perioada Războiului Rece, opozantul NATO - țara central-europeană este un lider regional cu care avem încheiat un parteneriat strategic, la fel ca și cel cu Statele Unite. În plus, Polonia a beneficiat înaintea României de prezența trupelor și bazelor americane pe teritoriul său, având o politică externă coerentă și eficientă. Dar semnalul acesta este și mai relevant dacă privim harta: România și Polonia sunt mult mai dedicate valorilor euro-atlantice decât Ungaria, deși toate cele trei sunt membre UE și NATO, și au graniță cu Ucraina. Și nu mă refer la uzualele acuzații de „iliberalism” pe care progresiștii le fac lui Viktor Orban, ci la conduita inacceptabilă a acestuia în ceea ce privește refugiații, invocând „interesul național” al Ungariei în relația cu Rusia. O fi uitat, probabil, cum în 1919 planul URSS era de a-și alipi și Ungaria lui Bela Kun, plan oprit doar de Armata română, care în 10 zile de ofensivă a ajuns la Budapesta, alungându-i pe bolșevici de la putere.

 

Vineri, încurajat parcă de atenția pozitivă primită în timpul săptămânii, Klaus Iohannis a convocat la (teoretic) locul său de muncă de la Cotroceni pe premier, miniștrii Internelor și Sănătății, pentru a discuta relaxarea restricțiilor pandemice. La orele 14. Motiv suficient pentru ca inculții și incapabilii milițieni din subordinea lui Bode, croiți parcă după chipul lui „Dorel”, să blocheze îndelung traficul rutier pentru ca lunga coloană oficială să se târască pe traseu, cu 40 de km la oră, în urările vocalilor șoferi, printre care mă număram. La finalul întrunirii am aflat că PEROADA stării de alertă nu va fi prelungită. Teoretic, veste bună. Ciudat e că vorbim despre același personaj care, acum doi ani pe vremea asta, în vria de a face alegeri anticipate, ne spunea că pandemia e o viroză ușoară, iar vara trecută, înaintea valului 4, în care urmau să moară aproape 600 de români zilnic, ne-a spus că am învins pandemia, compromițând atât de necesara campanie de vaccinare, pentru a putea merge fără mască la congresul organizat ilegal, după unii, pentru a-și impune favoritul șef peste argații săi din Modrogan. Or, în lumina celor de mai sus, nu era mai bine să îi lase pe domnii Ciucă și Rafila să ia deciziile astea? Mai ales că nu are vreo calitate instituțională în demers? Probabil era mai bine, însă știm din bătrâni că unii oameni sunt și fuduli. După această ședință, pe la 4, obosit deja după 2 ore de muncă, șeful statului a plecat acasă, cu aceeași coloană, oferindu-și încă un pilej de a beneficia de respectul votanților aflați la volan, imobilizați pe stradă. Mai pe seară, am aflat că întâiul tenisman și schior al țării a discutat la telefon și cu președintele Columbiei, căutând probabil, noi destinații exotice. Vă las să râdeți, măcar cu atât să rămânem după 7 ani irosiți. Iar pentru ca buna dispoziție să continue, vă anunț că reprezentanții PNL în Consiliul General al Municipiului București au inițiat un proiect de înfrățire între Capitala României și cea a Ucrainei. Adevărul e că nici locuitorii Kievului nu au apă caldă și căldură. Doar că la ei a fost necesară o invazie militară cumplită. La noi, invazia se numește mai simplu: Nicușor Dan.

 

CONSTATAREA SĂPTĂMÂNII: atacul Rusiei a capacitat o nesperată coeziune euro-atlantică, atât în interiorul UE, cât și al NATO, ceea ce va deschide oportunități de aderare pentru Republica Moldova, Georgia sau Ucraina, după ce drama economică a marelui popor de la Răsărit îl va îngenunchia pe acesta o lungă și binemeritată perioadă de timp. Pentru România însă, oportunitatea este și mai mare, dacă va ști să folosească acest context, pe cel puțin trei direcții, pe care anterior a eșuat: dezvoltare, relații internaționale și coeziune internă. În primul rând, atacul irațional al Rusiei impune, cel mai probabil, o guvernare stabilă până în 2028, deci șansa unor actualizări instituționale esențiale. Pentru asta, există două instrumente: dezvoltarea economică și a infrastructurilor, prin proiecte și reformă administrativă. În al doilea rând, România poate întrerupe șirul negru de inactivitate externă și impotență diplomatică, devenind un jucător important în regiune și chiar în Europa. În acest sens, aspectul pe care nu voi obosi vreodată să îl explic este scenariul negru în care ne-am fi putut afla, acela al unui stat extern UE și NATO. Țara noastră ar fi arătat ca Republica Moldova, Georgia, Ucraina sau Belarus. Faptul că nu am fructificat pe deplin oportunitățile ca membru în grupul select occidental este doar vina noastră, nicidecum a altcuiva. Să căutăm, deci, vinovații, în propria ogradă, întâi la ultimii doi președinți, ambii catastrofali la acest capitol. În al treilea rând, poate cea mai importantă șansă este cea de fond: clivajul intern instaurat în ultimii 17 ani trebuie să scadă, pentru a se reface, pe cât posibil, pacea socială. În acest scop, toate uriașele beneficii ale integrării euro-atlantice, alături de ipotetica și cumplita alternativă trebuie explicate cu argumente naivilor fermecați de discursurile „suveraniste”. Personal, conservator fiind, cred că voci precum Corneliu Vadim Tudor sau George Simion au compromis și compromit idei și valori autentice precum  familia, tradiția, credința sau patriotismul. Dar dacă suporterilor acestui gen de discurs li se va spune în continuare că sunt proști, needucați și extremiști, tot către formațiuni populiste se vor îndrepta. Și e firesc să fie așa. Dovada cea mai recentă a eșecului acestei abordări este situația vaccinării: disprețul instituțional și instituționalizat al „guvernului meu”, patronat de Cotroceni în cei doi ani ai pandemiei, a îndepărtat oamenii de la o soluție demonstrată de reducere a riscului pentru propria viață. În concluzie, sper ca cele 3 lecții dureroase ale ultimilor 17 ani să servească drept pildă pentru fructificarea optimă a potențialului României.

ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Fii la curent cu cele mai noi stiri.

Urmărește stiripesurse.ro pe Facebook

×
NEWSLETTER

Nu uitaţi să daţi "Like". În felul acesta nu veţi rata cele mai importante ştiri.