Premium
La ora actuală se află în Marea Britanie circa un sfert de milion e români și de bulgari, potrivit estimărilor organizației Migration Observatory, care estimează că aproape 50000 de cetățeni ai celor două țări au sosit aici în ultimul an, scrie rfi.ro. Pe 1 ianuarie 2015 s-a împlinit un an de la deschiderea totală a pieței muncii pentru români și bulgari, moment potrivit pentru un bilanț al previziunilor de acum un an, care variau între o invazie și o ignorare a insulelor britanice din partea cetățenilor celor două țări aderate la Uniunea Europeană în 2007.
Presa britanică îi acordă atenție “primului român venit în Marea Britanie în 2014”, de acum celebrul Victor Spirescu, cel care fusese întâmpinat de jurnaliști și chiar de politicieni la aterizarea primei curse Wizzair pe aeroportul Luton la 1 ianuarie 2014.
După ce a început să lucreze la o spălătorie de mașini, câștigând 30 de lire sterline pe zi (172 RON), Victor Spirescu lucrează acum pe un șantier din Londra și câștigă suma de £250 pe zi (1435 RON), potrivit cotidianului Daily Telegraph, sumă care depășește venitul lunar al multor lucrători din România și este foarte bună chiar pentru standardele capitalei britanice.
“Vreau să-mi înfințez o mică companie de construcții. Dacă nu, mă întorc și trăiesc ca un rege. Sunt o grămadă de bani pentru România. Vreau să mă întorc să trăiesc în satul meu unde am o casă” spune Victor Spirescu, căruia nu-i place ritmul trepidant al marii metropole în care locuiește.
Invazie sau nu?
Jurnalistul Ionuț Hoza din Baia Mare, un alt român venit în Marea Britanie pentru prima oară în cursul anului 2014, își povestește impresiile după o scurtă perioadă petrecută lucrând într-un orășel din centrul Angliei.
“Azi se împlinesc două luni de când am pus piciorul pe insulă. Două luni de când mi-am lăsat familia acasă cu speranța unui viitor mai bun pentru ei și pentru mine. Două luni în care am cunoscut o altă societate, mult mai colorată etnic, dar totuși mult mai civilizată decât cea de acasă. Două luni în care am muncit nopțile într-un depozit, în care mi-am făcut bășici la picioare și dureri de încheieturi, dar în care mi s-a aratat respect, înțelegere, și în care am fost tratat așa cum ar trebui să fie tratat orice om care muncește și își dă silința ca treaba să meargă bine” spune Ionuț Hoza
”Două luni în care mi-am luat bicicletă, apoi mașină, stau în chirie cu tot confortul la dispoziție și am reușit să îmi și achit datoriile de acasă. Două luni în care m-ar bate Dumnezeu să spun că mi-a fost rău sau greu, în care nu mi-a lipsit nimic și mi-am permis orice (în limitele decenței), nu mi-a lipsit nimic, în afară de FAMILIE. Două luni în care am avut o grămadă de momente grele, dar care cred eu ca au meritat efortul de până acum. Mi-e dor de casă, mi-e dor de cei dragi, mi-e dor de prieteni, de familie, de apropiați, dar nu mi-e dor de tară...”
Potrivit Migration Observatory circa 80% dintre românii și bulgarii din Regatul Unit lucrează, ceea ce este peste media națională de 72%, dar procentul de angajare tinde să scadă odată cu sosirea unui număr tot mai mare de cetățeni din cele două țări. În 2006 acest procent era de 92%.
O altă organizație non-guvernamentală, Migration Watch, pronostica un aflux net anual de 50000 de români și bulgari în cei cinci ani de după deschiderea pieței muncii.
Datele oficiale arătau că la 30 iunie 2014 erau în Regatul Unit 128000 de români și 49000 de bulgari, o estimare mai redusă decât aceea publicată de Migration Observatory, un spor net de 32000 într-un an.
În orice caz, numărul românilor din Marea Britanie este cu circa un sfert mai mare decât cu un an înainte și nu dă semne de stagnare, aici venind nu doar persoane din România, ci și din alte țări ale Uniunii Europene, în special din Italia și Spania, țări cu șomaj mult mai ridicat decât în Regatul Unit.
Românii nu au invadat Regatul Unit așa cum avertizau euroscepticii în frunte cu cu liderul Partidului Independenței Regatului Unit (UKIP), Nigel Farage, dar nici afirmația unor demnitari români făcută înainte de 1 ianuarie 2014 potrivit căreia cine a vrut să vină până atunci a venit nu s-a adeverit.
