Criticul și istoricul literar Cornel Ungureanu a murit miercuri, 19 noiembrie 2025, la vârsta de 82 de ani. Considerat una dintre figurile de prim-plan ale culturii române postbelice, mai ales în legătură cu Timișoara și spațiul Europei Centrale, dispariția sa lasă un gol important în lumea literară.
Decesul a fost confirmat de fiul său. Vestea s-a răspândit rapid în mediul cultural timișorean, iar mesaje de omagiu au început să apară din partea scriitorilor, editorilor și foștilor săi studenți.
Cornel Ungureanu era perceput drept un reper al criticii și istoriei literare române, un intelectual care a legat constant literatura română de contextul central-european și de temele exilului.
Biografie și începuturi
Născut la 3 august 1943, la Lugoj, județul Timiș, Cornel Ungureanu a absolvit Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara, secția română–germană, în 1965. Formația sa filologică și interesul timpuriu pentru literaturile Europei Centrale aveau să-i marcheze întreaga carieră.
După terminarea studiilor, a lucrat ca profesor la Vălișoara și Zăgujeni între 1965 și 1968, perioadă în care a rămas în contact cu literatura mai ales prin publicistică și lecturi critice. În 1984 și-a susținut doctoratul în literatură română și comparată, consolidându-și statutul de cercetător al fenomenului literar românesc și central-european.
În 1968 a devenit referent literar la Teatrul Național din Timișoara, iar din 1970 s-a alăturat redacției revistei „Orizont”. A început ca redactor și cronicar literar încă din anii ’60, apoi, după 1990, a devenit redactor și redactor-șef adjunct al publicației, contribuind decisiv la profilul critic al revistei.
Profesor la Universitatea de Vest și lider al breslei scriitorilor
Cariera universitară a lui Cornel Ungureanu este legată de Facultatea de Litere a Universității de Vest din Timișoara, unde a fost profesor de literatură română contemporană și literatură comparată. A format generații întregi de studenți, mulți deveniți la rândul lor critici, scriitori sau jurnaliști culturali.
A fost președinte al Filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor din România și redactor-șef adjunct al revistei „Orizont”, dar și președinte al Fundației „A Treia Europă”, structură de cercetare și dialog cultural axată pe identitatea Europei Centrale. În această calitate, a susținut constant proiecte editoriale și conferințe dedicate literaturilor din regiune.
Cornel Ungureanu a fost, totodată, unul dintre inițiatorii și coordonatorii grupului de cercetare interdisciplinară „A treia Europă”, alături de Adriana Babeți și Mircea Mihăieș, proiect care a readus în prim-plan ideea Mitteleuropei și rolul Banatului în acest spațiu cultural. Cercetările sale au plasat literatura română într-un dialog constant cu vecinii central-europeni.
Volume de referință și „geografia literară”
Opera critică a lui Cornel Ungureanu include studii fundamentale despre literatura română contemporană, despre literatura exilului și despre Mitteleuropa. Volume precum „Imediata noastră apropiere” sau „Mitteleuropa periferiilor” au devenit repere în analiza locului literaturii române în contextul Europei Centrale.
A scris lucrări consacrate literaturii exilului, între care „Mircea Eliade și literatura exilului” și „La vest de Eden”, precum și cărți de critică și istorie literară precum „Contextul operei” și „Proza românească de azi”. A inițiat, de asemenea, proiectul amplu „Geografia literară a României”, în care a propus o cartografiere a literaturii prin prisma regiunilor și a frontierelor culturale.
Pe lângă studiile strict academice, Cornel Ungureanu este cunoscut și pentru antijurnalele sale – cărți hibride, eseistice și confesive, precum „A muri în Tibet” și „Despre regi, saltimbangi și maimuțe” – în care vocea criticului se împletește cu cea a eseistului și memorialistului. În total, a publicat peste 2.000 de articole și studii în presa culturală din România și din spațiul central-european.
Comentează