Deși deplasarea polilor magnetici ai planetei este un fenomen natural, cercetări recente arată că intervențiile omului contribuie la accelerarea acestor schimbări. Construcția masivă de baraje și reținerea apei în spatele lor au modificat distribuția masei la suprafața Pământului, influențând – cel puțin parțial – mișcarea axei scoarței terestre.
Geofiziciana Natasha Valencic, de la Universitatea Harvard, și echipa sa au calculat că apa acumulată în aproape 7.000 dintre cele mai mari baraje din lume a deplasat axa de rotație a scoarței terestre cu aproximativ un metru. În același timp, acest proces a determinat și o scădere a nivelului mării cu 21 de milimetri.
„Atunci când reținem apă în spatele barajelor, nu doar că o scoatem din oceane, ceea ce duce la o scădere a nivelului mării, dar și redistribuim masa în alt mod la nivel global”, explică Valencic.
Această redistribuire a masei afectează indirect poziția polilor magnetici în raport cu suprafața planetei.
Cum s-a deplasat polul nord
Când adaugi greutate suplimentară pe o sferă care se rotește – cum este Pământul – zona încărcată tinde să se deplaseze spre ecuator, modificând axa în jurul căreia se învârte. Fenomenul poate fi cauzat de acumularea apei în baraje, de topirea ghețarilor sau de extragerea excesivă a apei subterane.
Este esențial de înțeles că doar crusta Pământului, care plutește pe straturile fluide interne, se deplasează. Nucleul planetei – cel care generează câmpul magnetic – rămâne stabil.
Așadar, polul nord magnetic nu se mută efectiv în spațiu, ci poziția scoarței terestre de deasupra lui se modifică. Acest proces este cunoscut sub numele de „adevărata derivă polară”, notează ScienceAlert.
Două faze distincte ale mișcării
Analiza echipei conduse de Valencic arată că polul nord a suferit două etape de deplasare:
1835–1954: o mișcare de aproximativ 20 cm spre est, în direcția Rusiei, asociată cu construirea barajelor în Europa și America de Nord;
1954–2011: o deplasare de circa 57 cm spre vest, către America de Nord, pe fondul extinderii barajelor în Asia și Africa de Est.
„Nu vom intra într-o nouă eră glaciară pentru că polul s-a mutat cu doar aproximativ un metru, dar acest lucru are implicații importante asupra nivelului mării”, subliniază cercetătoarea.
„În funcție de unde construim baraje, geometria creșterii nivelului mării se schimbă”, avertizează ea. „E un aspect pe care trebuie să-l luăm în calcul, pentru că aceste modificări pot fi destul de mari și semnificative.”
Rezultatele au fost publicate în revista Geophysical Research Letters și aduc noi dovezi că impactul activităților umane se resimte nu doar la suprafață, ci și în dinamica profundă a planetei.
Comentează