Premium
Vladimir Putin crede că acum e momentul să se pregătească pentru obiectivul lui suprem: cucerirea Ucrainei. Nu-și poate permite nici măcar o opoziție restrânsă, arată o analiză The Guardian.
E greu să nu pui semnul egalității între moartea prematură a lui Aleksei Navalnîi și moartea opoziției ruse. Cu numai câteva săptămâni până la mascarada electorală planificată pentru a-l înscăuna pe Putin pentru un al cincilea mandat de președinte al Rusiei, moartea lui Navalnîi prevestește un viitor post-electoral sumbru pentru Rusia, Ucraina și glob.
În politica internă a Rusiei Navalnîi era de neînlocuit, dată fiind capacitatea lui de a conecta, fermeca, mobiliza. Cum mai toți aliații lui sunt în exil, iar Kremlinul controlează mai din scurt ca niciodată piața publică a internetului, înseși căile folosite de Navalnîi pentru a ajunge rapid la mințile și inimile tinerilor dispar cu repeziciune. E greu de văzut de unde ar putea să apară un succesor. Așadar opoziția rusă nu mai are un lider, un punct central în jurul căruia să se unească, un chip care s-o reprezinte, un glas care să vorbească în numele ei.
Această întorsătură neagră a evenimentelor nu e o tragedie doar pentru Rusia; e un semnal înfiorător pentru partizanii democrației liberale de pretutindeni. Se spune adesea că speranța strălucește cel mai puternic în vremurile cele mai întunecate, adică o schimbare în mai bine se află imediat după colț. Însă în actuala situație a Rusiei un astfel de optimism pare eronat. Țara nu e pregătită pentru proteste de amploare. Și, paradoxal, e posibil ca războiul din Ucraina să fi accelerat accidental anumite sectoare ale economiei ruse, revigorând producția de armament și aducând noi locuri de muncă în armată pentru forța necalificată.
Și, în vreme ce masele beneficiază de această revigorare economică, opoziția viitoare și elitele intelectuale ale Rusiei au primit prin moartea lui Navalnîi un mesaj limpede: în Rusia lui Putin dizidența nu mai constituie o opțiune. Rusia de astăzi este o țară în care nici măcar nu mai poți să așezi o floare la un memorial fără teama de a fi arestat.
Putin a învins
La prima vedere pare că Putin a învins pe toate planurile. Navalnîi, cu trucurile sale istețe care-i perturbau coregrafia politică lui Putin, era ultima sursă de incertitudine rămasă înaintea foarte previzibilei victorii electorale a acestuia. Pe plan intern Putin pare de neoprit. Puterea lui e necontestată. Acționează cu impunitate. Cuvântul lui e sfânt. Nu există consecințe pentru faptele lui.
Și totuși, scenariul acesta nu are sens pe deplin. Cu greu s-ar putea afirma că a câștiga niște alegeri în detrimentul unui rival mort îi poate conferi lui Putin aura unei puteri formidabile. De unde întrebarea: de ce să-l omori pe Navalnîi acum? Era binecunoscut de peste un deceniu, iar Putin a neutralizat în mod eficient prin tactici mai convenționale provocările lui Navalnîi, cum a fost când l-a descalificat de la alegerile prezidențiale din 2018. Iar acum, închis într-o colonie arctică, capacitatea lui de a constitui un pericol părea chiar și mai mică.
Apogeul puterii și planurile de viitor
Există o singură explicație - și e una sumbră. Cercetările politologilor arată că momentele de maximă putere sunt cele mai potrivite pentru ca autocrații să se asigure contra unor probleme politice viitoare. Când o astfel de problemă ar urma să apară, ar putea fi deja prea târziu pentru consolidarea puterii. Putin se află chiar acum într-o poziție de putere și știe că acesta e momentul potrivit pentru a-și pregăti terenul în vederea unei manevre importante în viitor. Își face curățenia preventivă. Știe că nu mai este tânăr și poate că vrea să meargă până la capăt cu ce-și dorește el cu adevărat: să cucerească în sfârșit Ucraina.
Începe să nu mai aibă răbdare să aștepte: să se epuizeze ajutorul occidental, să vină la putere forțe mai favorabile în Europa și SUA. Vrea să aibă mâinile libere pentru a face orice e necesar: să declare mobilizarea totală, să accelereze și mai mult producția militară, chiar și cu riscul contracției economice și al revigorării opoziției. Iar când va trece la fapte nu vrea să fie prin preajmă un lider carismatic precum Navalnîi, să-i submineze sprijinul politic intern, fie și numai un pic.
O mutare atât de îndrăzneață precum eliminarea unui adversar politic crucial n-ar prea fi avut sens dacă Putin nu voia decât să perpetueze starea de fapt după niște alegeri cu rezultat garantat. Dar are sens dacă Putin se pregătește să adopte un curs politic nou, mai riscant. În care caz nu vrea să lase nimic la voia întâmplării. Orice va fi plănuind el, acum, cu Navalnîi mort, probabil că fie și cea mai mică posibilitate de rezistență politică a fost eliminată în Rusia.
Ceea ce înseamnă că orice potențial de schimbare în Rusia depinde acum de influența externă. Ironia face acum ca cea mai mare speranță a Rusiei privind un viitor liberal să fie Ucraina. Iar pentru Occident, moartea lui Navalnîi s-ar putea să fie ultimul semnal de deșteptare la realitate, înainte de a fi prea târziu. Fereastra de timp în care Ucraina mai poate fi ajutată se închide. Pe fondul dezbaterilor din Congresul SUA privind ajutorul pentru Ucraina și al ezitărilor UE privind amplificarea producției de armament, Putin își ticluiește cel mai periculos plan de până acum. Vestul trebuie să se pregătească pentru ce va face după alegeri Putin - un despot lipsit acum de constrângeri, hotărât să-și atingă obiectivul cu orice preț.
Sursa: Revista Presei Rador Radio România
