În pragul împlinirii a patru ani de război în Ucraina, rata natalităţii din această ţară este în cădere liberă, tot mai multe persoane confruntându-se cu probleme de fertilitate sau amânând decizia de a avea copii. În acelaşi timp, pierderile se înmulţesc pe front, iar milioane de persoane care au părăsit ţara ca refugiaţi s-au stabilit acum în străinătate. Rezultatul este una dintre cele mai grave crize demografice din lume, relatează CNN, informează News.ro.
Olena Bilozerska şi soţul ei au ştiut întotdeauna că îşi doresc copii. Ea avea 34 de ani şi erau gata să înceapă să încerce când a izbucnit războiul în estul Ucrainei în 2014. Cuplul s-a alăturat luptei şi a decis că un copil va trebui să aştepte. Când Bilozerska a părăsit armata, avea 41 de ani şi medicii i-au spus că şansele ei de a concepe un copil erau aproape nule. Era prea târziu.
„Este o catastrofă”, a declarat pentru CNN Ella Libanova, specialistă ucraineană în demografie. „Nicio ţară nu poate exista fără oameni. Chiar şi înainte de război, densitatea populaţiei din Ucraina era scăzută (şi) foarte inegal distribuită”, spune ea.
Libanova estimează că Ucraina a pierdut aproximativ 10 milioane de oameni de la începutul războiului – punându-i aici la socoteală pe cei care au fost ucişi, pe cei care au părăsit ţara sau care trăiesc în zone ocupate de Rusia. Şi, deşi natalitatea ţării este în scădere de ani de zile – o tendinţă comună în toată Europa –, acum a ajuns practic la zero.
Agresiunea neprovocată a Rusiei a forţat milioane de ucraineni să-şi pună viaţa în aşteptare. Dar pentru multe femei, această decizie poate avea un cost enorm.
POVESTEA OLENEI BILOZERSKA
Când s-a întors de pe front, Bilozerska a aflat că şansa ei de a avea un copil era de cel mult 5%. „Medicii mi-au sfătuit să nu pierd timpul şi să recurg imediat la un ovul donat”, a spus ea. Nefiind încântată de această idee, a început un tratament de fertilitate – chiar dacă şansele erau foarte mici.
„Soldaţii trăiesc de la o zi la alta. Trăiesc pentru a vedea seara, pentru a vedea ziua următoare. Au nevoi urgente – de unde să obţină bani pentru drone, pentru reparaţii auto. Nu fac planuri pentru viitor”, a explicat Bilozerska pentru CNN. „Consider că este datoria mea morală să le spun femeilor (din armată) că, dacă vor să aibă copii în viitor, le-aş sfătui să se examineze şi să-şi congeleze ovulele. Îmi împărtăşesc povestea pentru ca mai puţine femei să ajungă într-o astfel de situaţie dificilă”, continuă ea.
Pentru a maximiza şansele de succes ale unei proceduri de fertilizare in vitro (FIV), medicii încearcă de obicei să recupereze între 10 şi 15 ovule la fiecare ciclu. În cazul Olenei Bilozerska, au reuşit să obţină doar unul, avertizând-o imediat că şansele ca acesta să fie sănătos sunt mici. După fertilizarea cu sperma soţului ei, au avertizat-o din nou: riscurile ca procedura să nu funcţioneze erau mari.
Următoarele câteva zile au fost o tortură, cuplul aşteptând să vadă dacă embrionul va supravieţui. Când a supravieţuit, Bilozerska, pe atunci în vârstă de 42 de ani, era gata să-şi asume singura şansă de a avea un copil.
Chiat atunci Rusia a lansat invazia pe scară largă din Ucraina. Ca ofiţer militar cu pregătire completă, Bilozerska a fost imediat chemată înapoi pe front. Embrionul a rămas la Kiev, congelat şi depozitat într-o bancă criogenică alături de alţi aproximativ 10.000.
„M-am întors la război şi mi-era atât de teamă că va fi bombardată clinica, încât am sunat la clinică şi am întrebat ce se va întâmpla, dacă banca criogenică va fi dusă în străinătate, dacă este în siguranţă”, a relatat Bilozerska pentru CNN. A fost asigurată că clinica avea un perete întărit care proteja embrionii. Nu ar fi rezistat unui impact direct, dar i-ar fi protejat de şrapnel şi resturi.
EFECTELE RĂZBOIULUI ASUPRA FERTILITĂŢII
Dr. Valeri Zukin este unul dintre pionierii medicinei reproductive din Ucraina şi directorul clinicii unde a fost depozitat embrionul Olenei Bilozerska. Clinica se numeşte „Nadiia”, ceea ce înseamnă „speranţă” în ucraineană.
El a declarat pentru CNN că războiul are un impact devastator asupra ratei fertilităţii din Ucraina. „O pot vedea cu ochii mei. Observăm mai multe complicaţii, mai multe anomalii, mai multe dificultăţi în ducerea sarcinii la termen”, a spus el, explicând că testele genetice de rutină efectuate pe embrionii avortaţi au revelat că incidenţa anomaliilor cromozomiale a crescut brusc de la începutul războiului.
Dr. Alla Baranenko, specialist în reproducere la clinica Nadiia, spune că observă şi mai multe cazuri de menopauză prematură la femeile mai tinere.
„Calitatea ovulelor este mai slabă, iar numărul lor este în scădere – şi asta din cauza stresului, şi nu doar la pacientele mele, ci şi la donatoarele de ovule, care sunt femei fără probleme de reproducere. Şi totuşi, calitatea ovulelor lor este mai slabă”, a spus ea, adăugând că şi calitatea spermei bărbaţilor ucraineni, în special a celor care se întorc de pe front, este mai slabă.
„Păstrăm sperma de 30 de ani. Când comparăm calitatea spermei personalului militar de acum cu cea a bărbaţilor obişnuiţi dinainte de război, aceasta este, desigur, mai slabă. Stresul afectează şi bărbaţii, dar nu este vorba doar de stres, ci şi de condiţiile în care trăiesc”, explică dr. Alla Baranenko.
O ŢARĂ DE VĂDUVE
Irina Ivanova avea toate semnele caracteristice ale unei sarcini în stadiu incipient. Dar nu voia să-i spună soţului ei până nu era sigură. El era foarte entuziasmat de posibilitatea de a avea copii, iar Ivanova nu voia să-i dea speranţe în cazul în care era o alarmă falsă.
Când a fost sigură că este însărcinată, era prea târziu să-i spună. Pavlo Ivanov, soţul ei, iubirea vieţii ei şi unul dintre piloţii de elită F-16 ai Ucrainei, a fost ucis în luptă pe 12 aprilie 2025.
Când fiica ei s-a născut în decembrie, Ivanova a numit-o Iustina – numele pe care cuplul l-a ales împreună când visau să aibă copii. Iustina are ochii albastru deschis ai lui Pavlo şi pare să fi moştenit calmul lui.
„Când i-am auzit plânsul, în acel prim moment, a fost ca şi cum aş fi început să respir”, a mărturisit Ivanova, cu lacrimi curgând pe obraji. „Poţi simţi cea mai mare bucurie şi cea mai mare durere şi te obişnuieşti cu faptul că acestea fac parte din tine şi din viaţa ta acum”, mărturiseşte Ivanova.
Ucraina nu publică date privind victimele, dar un raport publicat în ianuarie de Centrul pentru Studii Strategice şi Internaţionale, un grup de reflecţie cu sediul în SUA, estimează că între 100.000 şi 140.000 de ucraineni au fost ucişi de la începutul invaziei pe scară largă, acum patru ani.
Vârsta relativ ridicată de recrutare şi scutirea celor mai tineri recruţi de front înseamnă că vârsta medie a unui soldat ucrainean este de aproximativ 43 de ani, semnificativ mai mare decât în multe ţări occidentale.
Din această cauză, majoritatea bărbaţilor şi femeilor care îşi pierd viaţa pe front sunt căsătoriţi şi au copii – iar Ucraina devine o ţară de văduve şi orfani. Statisticile oficiale arată că în prezent există 59.000 de copii care trăiesc fără părinţii biologici în Ucraina, majoritatea dintre ei în familii adoptive.
Oksana Borkun ştie foarte bine ce înseamnă stigmatul de a fi o văduvă tânără. Soţul ei, Volodimir Hunko, a fost ucis la Bahmut în vara anului 2022. Crescută într-o cultură în care durerea este considerată a fi ceva privat, iar femeile fără soţi sunt adesea privite cu dispreţ, ea şi-a asumat misiunea de a uşura viaţa văduvelor din Ucraina.
Aşezate într-o cafenea confortabilă din centrul Kievului, Borkun şi cele două prietene ale sale, Juliia Seliutina şi Olena Bileţka, împărtăşesc poveşti în faţa unor ceşti de cafea şi ciocolată caldă, în timp ce generatorul diesel al cafenelei – necesar din cauza distrugerii neîncetate a infrastructurii energetice a Ucrainei de către Rusia – zumzăie în fundal.
Cele trei femei, toate văduve, au fost aduse împreună de durerea comună şi de dorinţa de a ajuta alte persoane aflate în aceeaşi situaţie. Grupul lor online de sprijin pentru văduvele militarilor are acum peste 6.000 de membri şi organizează întâlniri regulate, seri comemorative şi alte evenimente.
Borkun este forţa motrice din spatele multor proiecte şi ea a fost cea care a convins-o pe Bileţka să se implice într-un proiect care se concentrează pe obţinerea de cadouri de ziua de naştere pentru copiii soldaţilor căzuţi la datorie. „S-a întâmplat ca (soţul meu) Vovcik şi cu mine să nu avem copii, aşa că mi-era teamă că va fi foarte dureros pentru mine. Ne doream atât de mult acest copil, dar nu a mers... s-a dovedit că (lucrul la acest proiect) m-a ajutat să mă vindec”, mărturiseşte ea, adăugând că grupul trimite acum în medie 200 de cadouri în fiecare lună.
Văduvă la 45 de ani, Bileţka s-a împăcat cu faptul că este puţin probabil să aibă propriul copil. Ea şi soţul ei au încercat să aibă copii şi căutau tratament când el a plecat la război. „Războiul mi-a răpit anii în care aş fi putut avea copii”, a declarat ea pentru CNN.
Irina şi Pavlo Ivanov erau atât de hotărâţi să aibă mulţi copii – cu siguranţă mai mult de trei, a declarat Irina pentru CNN.
Rata fertilităţii în Ucraina, sau numărul de copii pe care o femeie îi naşte în medie pe parcursul vieţii, a scăzut acum sub unu, comparativ cu 1,4 în Europa şi 1,6 în SUA.
Chiar şi înainte de război, era neobişnuit ca un cuplu tânăr precum Ivanovii să se gândească să aibă mai mult de doi copii. Ei erau exact genul de oameni de care Ucraina avea nevoie pentru a-şi îmbunătăţi criza demografică gravă. Dar acel vis a murit odată cu soţul Irinei Ivanova.
EXODUL CREIERELOR
Seliutina spune că mişcarea lor încearcă să le încurajeze pe femeile văduve să devină membre active ale societăţii – ceva ce ea crede că va deveni deosebit de important după încheierea războiului şi începerea reconstrucţiei Ucrainei.
Aproximativ 6 milioane de persoane, în majoritate femei tinere şi copii, au fugit şi s-au înregistrat oficial ca refugiaţi în străinătate de la începutul războiului pe scară largă, în 2022. Marea majoritate încă trăiesc în străinătate, iar Libanova este convinsă că pe măsură ce conflictul se prelungeşte, cu atât este mai puţin probabil ca aceştia să se întoarcă în ţară.
„Cu fiecare lună care trece, distrugerile sunt din ce în ce mai mari aici şi, pe de altă parte, tot mai mulţi dintre emigranţii noştri de război se adaptează la noua lor viaţă în străinătate. Tot mai puţini se întorc”, a declarat ea pentru CNN.
Exodul masiv reprezintă, de asemenea, o pierdere importantă de creiere pentru Ucraina.
„Sper că cei mai calificaţi oameni se vor întoarce. ... Economia şi infrastructura vor trebui reconstruite. Vom avea nevoie de muncitori, în special de cei calificaţi. Dacă nu vom avea suficienţi oameni de acest fel, va trebui să aducem străini, ceea ce nu ar fi neapărat un lucru rău. Dar mă îndoiesc că mulţi străini calificaţi vor veni aici în număr mare”, arată Libanova.
Seliutina spune că în ţară, văduvele de război, în special cele mai tinere, pot contribui la asigurarea viitorului Ucrainei. „Tinerele femei care şi-au pierdut persoanele dragi cunosc preţul pierderii. Ele ştiu de ce bărbaţii noştri au plecat acolo şi de ce nu pot părăsi ţara acum. Nu putem sta şi aştepta ca altcineva să facă ceva pentru noi. Nu mai suntem capabili de asta”, dă asigurări ea.
Anul trecut, când a împlinit 45 de ani, Bilozerska şi-a dat seama că îmbătrâneşte. Nu doar pentru maternitate, ci şi pentru război. Ea servea ca lunetist. „Chiar nu mai puteam să lupt. Majoritatea bărbaţilor (din unitatea mea) sunt tineri, atleţi bineînţeles, nu mai puteam să ţin pasul cu ei”, a declarat ea pentru CNN. Comandanţii ei îi sugerau de mult timp să ocupe o altă funcţie, departe de linia frontului, dar ea se opunea.
Când mama ei a murit, lăsându-l pe tatăl ei invalid singur, a ştiut că era timpul să se întoarcă la Kiev.
Embrionul ei era încă la Nadiia, aşteptând-o de trei ani. „Am simţit că aceasta era ultima mea şansă de a avea un copil. M-am dus la clinică pentru embrionul meu. Şi aşa s-a născut Pavlus, când aveam 46 de ani”, a declarat ea pentru CNN în timpul unei plimbări într-un parc din Kiev, în plină iarnă.
Baranenko, care a tratat-o pe Bilozerska la clinica Nadiia, spune că, dintre toate cazurile la care a lucrat, povestea ei este cea care i-a rămas cel mai mult în minte. În cei 20 de ani de carieră, ea a ajutat la conceperea a 5.000 de copii.
Pavlus, îmbrăcat cu haine groase şi arătând ca un mic om de zăpadă în costumul său albastru deschis, o privea în timp ce ea îl lua în braţe pentru a-l alinta.
„Numele său mijlociu este Bohdan, care înseamnă «darul lui Dumnezeu»”, explică ea. „Îl iei în braţe şi te topeşti. El se întinde spre tine, zâmbeşte şi tu te îndrăgosteşti nebuneşte de el, este imposibil de descris”, mărturiseşte mama.
Un președinte improbabil, în vremuri tulburi
În februarie 2022, când tancurile ruseşti au trecut graniţa, au circulat zvonuri că Volodimir Zelenski a fugit din Ucraina. Cu Kievul sub un bombardament intens şi Rusia apropiindu-se, liderii europeni se temeau de ce era mai rău. Apoi, liderul ucrainean a postat un videoclip, de calitate slabă, în care apărea stând în întuneric în faţa sediului Preşedinţiei, flancat de consilierii săi de top şi anunţând simplu: „Suntem aici”.
Înlăturarea lui Zelenski era o parte esenţială a planului Rusiei de a cuceri Ucraina - un proiect pe care Moscova se aştepta să îl finalizeze în câteva zile. El urma să fie capturat sau ucis, dacă nu fugea înainte. O sursă apropiată preşedintelui a declarat pentru CNN că agenţii ruşi închiriaseră apartamente în imediata vecinătate a biroului prezidenţial, cu ordinul de a-l elimina.
La un moment dat, la începutul războiului, circula o glumă că Zelenski a devenit comediant - cariera pe care o urmase înainte de a intra în politică - pentru că nu se temea de bombardamente. În acele zile de început, capacitatea extraordinară de supravieţuire şi umorul lui Zelenski rezumau starea de spirit sfidătoare a ţării. Povestea, aşa cum o spun ucrainenii, este că, atunci când SUA s-au oferit să-l evacueze, Zelenski a replicat: „ Am nevoie de muniţie, nu de o maşină”.
În timp ce Ucraina se pregăteşte să marcheze marţi patru ani de la invazia rusă pe scară largă şi fără să se întrevadă vreun sfârşit pentru război, mesajul lui Zelenski nu s-a schimbat. El este încă acolo, după ce a supravieţuit nu numai unei duzini de tentative de asasinat orchestrate de Rusia, ci şi unui scandal de corupţie de amploare, care anul trecut l-a doborât pe cel mai apropiat consilier al său, Andrii Iermak - care stătea lângă el în acel videoclip de-acum faimos - şi pe doi dintre miniştrii săi de top.
COMPARAT CU WINSTON CHURCHILL
Pentru evaluarea poziţiei în care se găseşte acum Zelenski, CNN a vorbit cu unele dintre persoanele cele mai apropiate de preşedintele ucrainean - inclusiv cu soţia sa şi cu cel care îi scrie discursurile - precum şi cu diplomaţi şi politicieni din Europa şi SUA care au lucrat îndeaproape cu el şi cu administraţia sa.
Mulţi atribuie îi puterea de rezistenţă abilităţilor sale de operator politic, care, alături de discursurile sale inspiraţionale, i-au adus comparaţii cu Winston Churchill. Dar, la fel ca liderul britanic din timpul războiului, care a condus şi el lupta ţării sale împotriva unui inamic mai mare şi mai puternic, Zelenski a făcut paşi greşiţi pe parcurs, iar viitorul său pare din ce în ce mai incert pe măsură ce războiul continuă. Chiar şi printre cei 60% dintre ucraineni care spun că au încredere în Zelenski, doar aproximativ jumătate cred că ar trebui să candideze pentru un al doilea mandat.
În iulie anul trecut, ucrainenii au ieşit în stradă în cadrul unor proteste rare pe timp de război pentru a se opune planurilor guvernului de a slăbi independenţa organismelor de supraveghere anticorupţie din ţară. Zelenski a fost nevoit să facă o schimbare radicală şi să recunoască furia publică.
El s-a ciocnit în repetate rânduri cu fostul său comandant militar, extrem de popularul general Valerii Zalujni, pe care l-a demis în cele din urmă în 2024, într-o mişcare pe care unii au interpretat-o ca o încercare de a-şi neutraliza principalul rival politic. Mai recent, a trebuit să gestioneze o relaţie dificilă cu un preşedinte american care l-a certat şi umilit în faţa întregii lumi.
Pe tot parcursul acestei perioade, Zelenski a dat dovadă de o combativitate pe care Bartosz Cichocki, ambasadorul Poloniei la Kiev în timpul invaziei ruse, o consideră probabil provenită din copilăria sa petrecută într-una dintre cele mai sărace regiuni ale fostei Uniuni Sovietice. „În timpul copilăriei sale, în Ucraina sovietică, trebuia să-ţi dovedeşti forţa, mai ales dacă erai un băieţel evreu care încerca să demonstreze tuturor din jur că meriţi respect, ceea ce explică multe”, a spus Cichocki. „El nu arată slăbiciune, poate înfrunta puterea superioară, iar asta este necesar când trebuie să te confrunţi cu nemernici precum (preşedintele rus Vladimir) Putin şi (consilierul său Nikolai) Patruşev şi toată cloaca aia”, a spus diplomatul polonez.
Dar, având în vedere că războiul nu dă semne că se va termina, cât timp aceste calităţi îl vor mai putea menţine la putere rămâne o întrebare deschisă.
SUCCESUL UNUI PREŞEDINTE IMPROBABIL
La 48 de ani şi după aproape şapte ani de mandat, Zelenski este cea mai tânără persoană care a condus Ucraina independentă. El este, de asemenea, cel mai improbabil lider al ţării. Avocat ca studii, el nu avea experienţă politică înainte de a candida la preşedinţie, petrecându-şi prima jumătate a carierei profesionale în lumea spectacolului. Şi-a făcut un nume în serialul de succes „Servitorul poporului”, în care a jucat rolul unui profesor sărac care devine în mod neaşteptat preşedinte.
Când şi-a anunţat candidatura, mulţi au crezut că este o glumă. Dar au încetat să mai râdă când Zelenski l-a învins pe preşedintele în funcţie, Petro Poroşenko, câştigând peste 73% din voturi.
Înainte de a intra în politică, el îşi construise un imperiu de afaceri cu venituri de zeci de milioane de dolari, ceea ce, potrivit lui Henry Hale, profesor de ştiinţe politice şi afaceri internaţionale la Universitatea George Washington şi coautor al cărţii „The Zelensky Effect” (Efectul Zelenski), a fost o pregătire perfectă pentru funcţia supremă. „Nu cred că a intrat în funcţie ca un naiv. El a înţeles că, dacă vrei să reuşeşti în showbusiness-ul din Ucraina, dacă vrei să apari la televizor, nu ai de ales decât să colaborezi cu oligarhii, pentru că ei controlează toate canalele de televiziune”, a declarat Hale pentru CNN.
De asemenea, se simte în largul său în faţa camerei. Deşi participă la interviuri şi conferinţe de presă, modul său preferat de a comunica cu oamenii este prin mesaje video directe, o idee pe care a avut-o el însuşi, potrivit consilierului său de comunicare şi redactorului discursurilor sale, Dmitro Lîtvîn. „În prima zi, a decis că trebuie să explice oamenilor ce se întâmplă”, povesteşte el. „Acum facem mai puţine, dar preşedintele consideră că este important, pe măsură ce războiul avansează, să explice ce se întâmplă, să le arate oamenilor că este aici şi că face ceva”, a declarat Lîtvîn pentru CNN.
Videoclipurile sunt foarte informale, uneori înregistrate cu telefonul său, în stil selfie. Dar ele au rezonanţă. Soldaţii de pe linia frontului au declarat pentru CNN că sunt entuziasmaţi când unitatea lor este menţionată. El vorbeşte în ucraineană - ceva ce nu i-a venit în mod natural. La fel ca mulţi din estul ţării, Zelenski a crescut vorbind rusa. El şi-a perfecţionat cunoştinţele de limba ucraineană abia la maturitate, după ce a angajat un profesor.
Comentează