Fostul premier Adrian Năstase a intervenit în dezbaterea declanșată de documentarul Recorder despre starea justiției din România, într-o postare amplă și profund ironică. Năstase face trimiteri directe la perioada reformelor din anii 2004–2008, evocând audituri externe, arhiva SIPA, „binomul” și mecanismele prin care, spune el, justiția a fost controlată sub pretextul reformei.
Adrian Năstase a publicat un text amplu și ironic în urma apariției documentarului Recorder despre disfuncțiile grave din Justiția română, intervenind direct în dezbaterea publică despre reformă, independență și influența politică asupra sistemului judiciar. Mesajul său, formulat ca o demonstrație prin absurd, readuce în discuție practicile controversate din perioada anilor 2004–2010, sugerând că „soluțiile” vehiculate astăzi riscă să repună în funcțiune exact mecanismele care au compromis Justiția în trecut.
„Consultarea doamnei Monica Macovei”, prima soluție propusă ironic
Adrian Năstase își începe intervenția amintind de propria experiență în domeniul justiției, legată de adoptarea legilor necesare aderării României la Uniunea Europeană, și propune, într-un registru evident ironic, reluarea „modelului” din 2005.
„Având o lungă experiență în acest domeniu – mă refer la adoptarea, în 2004, a legilor justiției ca bază pentru finalizarea negocierilor din capitolul JAI cu Uniunea Europeană – îmi permit să sugerez, în primul rând, consultarea doamnei Monica Macovei”, scrie fostul premier.
El continuă cu o remarcă tăioasă la adresa fostului ministru al Justiției:
„Sper ca, în această perioadă, să nu fie foarte ocupată cu munca în folosul comunității la care a fost condamnată.”
Audit extern și „angajarea răspunderii Guvernului”
Năstase evocă explicit soluțiile aplicate după venirea lui Traian Băsescu la Cotroceni, inclusiv rolul organizațiilor externe în evaluarea sistemului judiciar.
„Soluția adoptată atunci de doamna Macovei, soluție pe care îmi permit să o recomand și acum, ar fi realizarea unui audit al justiției de către Fundația Freedom House contra unei sume modice de 50.000 de dolari.”
În aceeași logică, fostul premier amintește de asumarea politică forțată a reformei:
„Pasul următor ar fi angajarea răspunderii Guvernului pe chestiunea justiției, schimbarea tuturor șefilor de parchete și pătrunderea în forță în arhiva SIPA.”
„O nouă garnitură de magistrați ascultători”
Unul dintre cele mai dure pasaje ale postării vizează ideea de control asupra sistemului judiciar, exprimată fără echivoc, tot în cheie ironică.
„În felul ăsta, s-ar putea găsi o nouă garnitură de magistrați ascultători”, afirmă Adrian Năstase.
El merge mai departe, propunând o reluare a ceea ce numește „mica reformă a justiției” din 2008, perioadă pe care o descrie sarcastic drept apogeul independenței sistemului.
„Modelul desemnării Liviei Stanciu și a lui Ionuț Matei – președinte, respectiv vicepreședinte la Înalta Curte – de către Traian Băsescu pentru a conduce cele două complete a reprezentat, totuși, apogeul independenței justiției.”
Prescripții, probe indirecte și „lecții învățate”
Fostul premier readuce în discuție modificările legislative care au influențat prescripția faptelor penale, făcând trimitere directă la propriile dosare.
„Ar putea fi reluate și unele soluții inovatoare privind prescripția generală. În acea perioadă, ca nu cumva dosarele mele să se prescrie, a fost eliminată din prescripția generală, cu efect retroactiv, perioada în care dosarul fusese examinat la CCR.”
Tot aici, Năstase amintește de practicile judiciare controversate:
„Ar putea fi folosită, în continuare, ca «lecție învățată», formula condamnării pe probe indirecte și prin raționamente logico-juridice.”
Transferuri strategice și comunicarea dintre instituții
Un alt capitol sensibil al postării vizează transferurile de magistrați și relația dintre parchete și instanțe.
„Practica transferurilor între procuratură și instanțe – atunci când e nevoie – nu ar trebui ignorată”, scrie Năstase, oferind un exemplu concret:
„O consilieră – procuroare (Ioana Bogdan) – a lui Daniel Morar a fost transferată direct la Înalta Curte, chiar în completul care mă judeca pe mine.”
Concluzia este formulată fără echivoc:
„În felul acesta, s-a putut realiza o comunicare mai bună între DNA și instanță (nu doar prin plicurile galbene).”
Rolul serviciilor și „orizonturi noi”
În final, fostul premier face referire la implicarea serviciilor de informații în actul de justiție și la pierderea unor „cuceriri” ale perioadei binomului.
„Ar putea fi folosite, de asemenea, canalele de comunicare dintre SRI și instanțe pentru rezolvări corespunzătoare ale dosarelor”, notează el, adăugând:
„Propunerea președintelui Nicușor Dan deschide orizonturi noi în acest domeniu.”
Postarea se încheie cu o concluzie amară, care sintetizează mesajul întregului text:
„În ultimii ani se pare că s-au mai pierdut unele dintre cuceririle obținute în perioada «binomului» și ar fi nevoie acum de o «fezandare» a sistemului prin manifestații ale rezistenților și ONG-urilor preocupate de REFORMĂ, pentru a se reveni la timpurile bune!”
Comentează