Premium
Fostul deputat PNL, Adriana Săftoiu, relatează experiența dintr-un oficiu al Poște Române, acolo unde ridicarea unui colet devine o luptă cu timpul. Săftoiu a explicat că s-a simțit ca în comunism, în anul 1988, când mergea la Poștă pentru a suna acasă.
”Un tânăr întreabă: pot ridica un colet pentru o colegă? Am datele ei. Da, primește răspunsul, și se așează la rând. Au trecut 25 de minute. Eram deja 8 clienti, o singură doamnă care procesa lent solicitările. Între timp, se vântură alte colege, dar deloc impresionate de noi, aștia de la rând. Mă uit la ceas. Cam 15 minute pe persoană. Oficiu postal, 18, sector 1.
Simțeam cum cerul coboară. Peste drum, cimitirul. Nu mai făceam diferența dintre oftatul din oficiu si jalea care se auzea din cimitir. Îndrăznesc. "Doamnă, am toată răbdarea de pe lume, dar suntem zece persoane la rând, colegele de după usă nu ar putea să vă ajute, că unii doar avem de ridicat colete?" Se uită un pic, doar un pic la mine, și după 2 minute apare o colegă a ei. Cu voce nazală: Cine are de ridicat colete? Ii fac un semn din cap tânărului. Mulțumește tot din cap. Îi cere numărul de telefon al colegei să vorbească cu ea, care nu răspunde. Tânărul îi arată că are buletinul colegei..fără sanse. A stat 45 de minute degeaba. Eu doar 60 de minute. Îmi vine rândul. Era un colet de la copil. Îmi face o surpriză, dragul de el. Simteam doar că explodez, dar nu mă puteam face de rahat. Abține-te, mi-am zis.
Cu Poșta Română trăiesc cea mai nostalgică si frustrantă experiență comunistă. Cam asa era prin 1988 când mă duceam să vorbesc cu părinții, cu taxă inversă.
Oficiul Poștal 18. Secolul 21.”, scrie Adriana Săftoiu.
