România este un „gigant agricol cu rezultate de pitic economic”, avertizează un studiu al Confederației Patronale Concordia, realizat de Deloitte. Țara noastră deține a cincea suprafață agricolă din Uniunea Europeană, este printre cei mai mari producători de cereale, dar pierde masiv valoare pe lanțul agroalimentar – de la producție la procesare și distribuție.
Analiza arată o realitate dură: suntem performanți la volum, dar rămânem printre cei mai slabi la valoare adăugată, ceea ce explică de ce România continuă să importe masiv carne, lactate, legume și fructe, în timp ce exportă materie primă ieftină.
Producția agricolă primară: mult potențial, pierderi uriașe
Cea mai gravă problemă identificată este fragmentarea excesivă a terenurilor – peste 90% din exploatații au sub 5 hectare. În plus, România are cei mai îmbătrâniți fermieri din UE, 44% având peste 65 de ani. La aceasta se adaugă:
infrastructură agricolă precarã – irigații puține, depozitare insuficientă, tehnologie învechită,
pierderi enorme în horticultură și lapte, o parte din producție nici nu ajunge la procesare.
Consecința: importăm masiv produse pe care am putea să le producem intern, dar nu avem structura pentru a o face eficient.
Procesarea alimentară – veriga slabă care costă România miliarde
Partea cea mai șocantă a studiului: unitățile de procesare din România funcționează la doar 10–20% din capacitate în unele sectoare, deși procesarea este segmentul unde se creează cea mai mare valoare adăugată. Productivitatea este de trei ori mai mică decât media UE.
România, care produce cereale cât pentru jumătate din Europa, nu reușește să transforme această resursă în bani adevărați, exportând levierul economic al altor state.
Distribuția și retailul agroalimentar: lanțuri scurte inexistente, piață slab conectată
Studiul arată că România nu are un sistem funcțional de colectare și distribuție locală. Consecințe:
foarte multe produse românești nu pot intra în retail – nu sunt standardizate, ambalate sau colectate corespunzător,
lipsesc piețele angro moderne și centrele regionale de colectare,
lanțurile scurte sunt aproape inexistente,
nu există brand național agroalimentar puternic.
Rezultatul? Marfa românească ajunge greu la raft, iar consumatorii cumpără produse importate, deși fermierii autohtoni au producție.
Ce propune studiul pentru a opri pierderile uriașe
Documentul identifică direcții clare, care ar schimba radical agricultura și industria alimentară:
investiții rapide în centre de colectare, depozitare și irigații,
modernizarea masivă a procesării, cu programe de finanțare dedicate IMM-urilor,
integrare verticală reală între fermieri, procesatori și retaileri,
politici comerciale agresive pentru export,
dezvoltarea unui brand agroalimentar românesc,
profesionalizare în marketing, ambalare și standardizare.
Impactul economic: România pierde valoare în fiecare verigă
Studiul oferă o concluzie dură: resursele există, dar România pierde valoare la fiecare pas, din cauza fragmentării, tehnologiei învechite, lipsei infrastructurii și unei procesări subdezvoltate.
Concordia transmite că analiza trebuie să stea la baza unor reforme de politică publică pe termen scurt și mediu, menite să reducă deficitul comercial, să crească valoarea adăugată și să modernizeze lanțurile agroalimentare.
Comentează