Premium
Surprinzător, dar candidații celor două partide mari pentru București ar putea să conteze mai puțin decât ne-am aștepta în 5 iunie 2016. Se anunță probabil cea mai încinsă cursă electorală pe care a văzut-o România post-decembristă. Nici n-a început campania și surprizele se țin lanț. Al doilea candidat liberal, Ludovic Orban, se retrage voluntar, agățat de DNA, înlocuit de controversatul Marian Munteanu. Zvonurile despre retragerea Gabrielei Firea și propulsarea lui Tăriceanu din partea unei alianțe PSD-ALDE au parfumul lor de credibilitate. Chiar Tăriceanu după ce părea că a abandonat scenariul unei candidaturi, pare să se fi răzgândit. Primari care-și anunțaseră retragerea din viața politică (Piedone și Vanghelie) revin impetuos, deși problemele lor cu justiția sunt departe de a se fi terminat.
Singurul candidat stabil și, curios, cu cea mai opulentă campanie (de fapt, precampanie), este Nicușor Dan, cu al său USB.
Nu s-au terminat surprizele. Mai e una. Pentru cunoscători ea nici nu mai e o supriză. E vorba de anunțarea candidatului PMP. Acesta nu poate fi decât Traian Băsescu. E prea târziu să fie oricine altcineva din partea Mișcării Populare.
Așadar, două partide mari intră-n cursă, PSD și PNL. PSD cu o candidată fără prea mare anvergură politică, PNL cu însuși simbolul Pieței Universității din 1990, e drept, însă, cu un parcurs suspect de sinuos în ultimii 26 de ani. Trei partide mici trimit candidați cu șanse reale în bătălie. Un fost șef de stat, Traian Băsescu, un fost premier, Călin Popescu Tăriceanu și un oengist cu mare priză la segmentul de stânga, progresista, Nicușor Dan.
Am putea avea, deci, cinci candidați de forță în acest scrutin. Dacă fiecare ar lua (cum arată simulările din sondaje) scoruri între 15-25%, practic, împreună vor epuiza aproape tot spectrul celor 100% puse la bătaie.
Partea spectaculoasă este alta. PSD are un electorat fidel estimat la aproximativ 30% în București. Cum alegerile vor fi într-un tur și PSD era singurul reprezentant al stângii, era de așteptat, teoretic, ca PSD să fie învingătorul fără drept de apel. Lucrurile nu mai sunt azi deloc atât de simple. Discursul tradiționalist-naționalist al lui Marian Munteanu (PNL) va smulge, fără îndoială, câteva procente din zestrea PSD. Că vor fi 3 sau 5% nu mai contează. Ele vor pleca, nu vor veni.
Tăriceanu, un apropiat al PSD, până de curând, are o priză chiar mai bună la electoratul PSD, decât la cel liberal (cum au arătat majoritatea sondajelor). E și motivul pentru care Dragnea a încercat să-l împiedice să candideze. Tăriceanu este până la urmă continuatorul mesajului anti-justiție abandonat de liderii partidului după debarcarea lui Ponta. Altfel spus, cel mai consecvent pesedist rămâne un fost premier PNL. Dacă Tăriceanu reușește să smulgă și el 3-5% din zestrea social-democraților, marele bazin PSD se comprimă undeva spre 20-22%.
Dar nu s-a terminat încă festinul. Vanghelie va candida probabil la sectorul 5. Astăzi, Vanghelie este un adversar al PSD. Cei care îl vor mai vota încă în sector trebuie desigur să aibă o opțiune și pentru Primăria Generală. La atacurile de până acum ale primarului ”care este” la familia Pandele, puțin probabil că alegătorii săi se vor orienta spre Firea.
Piedone va ataca și el în principal tot bazinul de stânga la sectorul 4 și s-ar putea să avem surpriza ca opțiunile celor care îl vor vota să nu se îndrepte spre Firea la Capitală. Victimă a justiției, Piedone va prefera ca susținătorii săi să meargă spre unul din candidații care îi căinează pe cei ca el, adică, Tăriceanu sau Băsescu.
Ce va mai rămâne atunci din candidata PSD, Firea? 15-18%? Plauzibil, dar cu puține șanse de a fi pe prima poziție.
Ce se va întâmpla cu blocul PNL, estimat și el la 20-25% astăzi? O parte e format din fostul electorat PDL. Probabil că nu toți, dar e de așteptat ca o bună parte din ei să-l prefere pe Băsescu lui Munteanu. Legături vechi, nostalgii. Actual candidat liberal le spune chiar mai puțin decât Ludovic Orban, pe care îl știau de pe vremea Alianței D.A.
Și fostul lor șef, Tăriceanu, va trezi destule nostalgii printre liberali, chiar dacă a dezertat în tabăra PSD. În fond, PSD nu poate fi atît de rău, dacă a existat timp de câțiva ani USL.
O altă parte se va îndrepta către Nicușor Dan. E vorba de acel electoral liberal progresist care rezonează mai bine cu mesajele candidatului USB. În aceste condiții Marian Munteanu s-ar putea să fie undeva în zona 12-15%. Ceea ce câștigă de la PSD și alte grupuri exotice naționaliste, va pierde întreit spre Băsescu, Tăriceanu și Dan. Deci, nici el nu prea va mai conta în bătălie, ca și Gabriela Firea.
Rămân așadar doar trei din cei cinci care și-ar putea disputa podiumul. Diferențele dintre ei vor destul de mici. Cel mai avantajat astăzi pare a fi Nicușor Dan, care stă pe un 15-18% și, prin infuzia de liberali dezamăgiți de ultima nominalizare, ar putea sări pragul de 20%. Dar nu trebuie subestimați nici Băsescu și Tăriceanu.
Consecințele sunt absolut spectaculoase și ele reconfigurează practic spectrul politic în perspectiva parlamentarelor. Și asta pentru că Tăriceanu și Băsescu la aproximativ 20% își vor trage propriile partide la nivel național spre 10-12%. În ecuația post-parlamentare, două partide care împreuna ar putea capitaliza 30% dau peste cap toate calculele lui Iohannis pentru o alianță PSD-PNL. De altfel, cu PSD și PNL pe locurile patru și cinci la Capitală, s-ar putea să ne trezim cu o hemoragie chiar după locale spre PMP și ALDE.
Dacă și Nicușor Dan, astăzi potențial câștigător al funcției de Primar General, se va gândi să-și extindă mesajul la nivel național, atunci s-ar putea ca la toamnă să avem imaginea unui teribil dezastru pentru marii jucători ai momentului.
Dar, nu uitați, recalibrările electorale de anul acesta (după locale și parlamentare) vor avea o influență decisivă asupra tuturor instituțiilor din România. Așa se explică de ce bătălia pentru București este atât de importantă pentru toți actorii din sistem. Și nu doar cei politici. Iar bătălia de la București nu este despre cine va câștiga. Este despre cine va conta la toamnă.
