Ceva mai mult de o lună ne desparte de debutul campaniei electorale pentru alegerile locale. Partidele mari și-au cam bătut în cuie candidații, mai ales în București și în municipiile reședință. Partidele mici încă își caută oameni cu care să umple pozițiile de consilieri în cele 3200 de localități (misiune imposibilă). Independenții aleargă și ei după semnături. Câteva observații merită făcute despre această campanie ce se va dovedi atipică pe fondul unei mari neîncrederi în clasa politică și a unor schimbări instituționale.
1.Finanțarea campaniei
Noua lege prevede plafoane stricte de cheltuieli (spre exemplu, un candidat la Primăria Capitalei poate cheltui echivalentul a 23.000 de euro). O mulțime de alte restricții limitează opulența de altă dată a partidelor și candidaților. De pildă, nu vom mai avea acele panouri publicitare sau ”cearșafuri” uriașe cu chipul candidaților atârnate pe clădiri sau în piețe. Cu toate astea, cetățenii sunt deja invadați de pliante și chiar publicitate outdoor. Asta pentru că nu e campanie. Legea se aplică doar în cele patru săptămâni înaintea alegerilor. În afara acestei perioade, orice e permis. Acum e mai evident ca niciodată pentru toată lumea că legea finanțării partidelor a fost dată cu destinație specială: partidele mari care au și primari în funcție. Primarii în funcție nici nu au nevoie să cheltuiască prea mult din bugetul de campanie în timpul campaniei. Bugetul Primăriei le va permite tot felul de acțiuni camuflate menite să-și atragă voturile. Partidele mici au fost surprinse pe picior greșit. Nu au bani nici în afara campaniei, iar în campanie nu se vor putea bate cu bugetul primăriei. Iar dacă nu obțin măcar 3%, banii nu le vor fi returnați de la bugetul de stat.
2. Număr mare de nehotărâți, neîncredere în politică
După cum se aude din surse politice, merge greu strângerea de semnături. Oamenii se simt tot mai departe de iureșul politic. Urmează două campanii obositoare și de aceea își iau toate măsurile de protecție. În plus, tabelele de semnături cer foarte multe date personale pe care românii sunt tot mai reticenți să le ofere pe tavă, așa cum se întâmpla odinioară. Partidele, mai ales cele mari, se descurcă, cu chiu cu vai. Au activiști, rețele, până la urmă vor reuși să-și strângă numărul necesar de adepți care să le permită să se înscrie formal în cursă. Independenții vor avea dificultăți majore, chiar dacă pragul pentru semnături nu e foarte mare, dar depinde de mărimea localităților. În orașele mari, firesc, trebuie mai multe semnături, deci, mai multă alergătură. În comunele mici, cu figura autoritară a unui primar care mizează pe scoruri uriașe de peste 70%, e greu să găsești chiar și acel număr mic de alegători care să susțină o alternativă la ”gospodarul satului”. Pentru partidele mici, dar ambițioase, e esențial să depun liste complete în cât mai multe localități din cele 3200. Ce se va întâmpla cu nehotărâții încă e greu de spus. Unii așteaptă să vadă oferta finală și nu sunt încântați de partidele mari, alții pur și simplu vor prefera să nu meargă la urne pe 5 iunie. Fiind un singur tur, partidele mici, fără șanse, vor avea dificultăți să convingă prea mulți români să le dea votul.
3. Criteriile de integritate
În mare, PSD și PNL s-au străduit să respecte criteriile de integritate formulate la sfârșitul anului trecut și adoptate prin decizie politică la centru. Cei de la PSD au fost mai înțelepți și și-au constituit o comisie care să stabilească, de la caz la caz, aplicarea grilei, așa încât prin sita deasă a mai trecut câte un urmărit penal sau chiar condamnat în primă instanță. PNL a preferat să stea sub radar și să aplice la fel de selectiv criteriile, fără a simți nevoia să justifice deciziile printr-o pompoasă comisie. Probabil societatea civilă va face la începutul campaniei, când candidaturile vor fi stabilite definitiv, un bilanț al respectării criteriilor de integritate și vom vede atunci cum s-au ținut de cuvânt liderii de la centru. Cert este, la acest moment, că s-au străduit.
4. Primarul și șeful de Consiliu Județean
Din 2016, se revine la alegerea președinților de Consiliu Județean din rândul consilierilor. Așadar, nu vom mai avea vot direct pentru mai marele de la județ. Cu toate acestea, partidele preferă să meargă în campanie cu tandemuri (candidați la funcția de primar+candidatul la șefia CJ). Fac asta din propria lor inerție, dar și mizând pe inerția alegătorilor, care fuseseră obișnuiți cu votul direct pentru atotputernicii baroni. Puțini vor ști asta în campanie sau chiar în ziua votului, așa că trucul va avea succes, măcar acolo unde candidatul pentru conducerea CJ se bucură de popularitate. În realitate, negocierile vor fi foarte complicate și vor apărea, în cele mai multe cazuri, după 5 iunie 2016. Multe variabile vor cântări în aceste negocieri. La pachet vor intra secunzii celor care câștigă primăria reședință, dar și alte orașe din județ, adică, e vorba de viceprimari.
5. Iepurii
Ar mai fi de amintit și comportamentele strategice ale partidelor mari constrânse de votul într-un singur tur. Nici ele nu sunt noi. Cum bazinele electorale în România sunt oarecum stabile pe anumite profile de alegători, PSD și PNL vor fi nevoite să suporte și campania unor așa-numiți ”iepuri”. Ei sunt extrași din cealaltă tabără politică (un fel de disidenți) și aruncați în cursă pentru a diminua scorul adversarului. Chiar dacă nu sunt aleși din rândul nemulțumiților din tabăra adversă, au un profil și un mesaj asemănător cu al contracandidatului. Strategia e aplicată și acolo unde partidele mici, mai apropiate de PSD și PNL, nu reușesc să-și găsească candidați pentru lista de consilieri sau resurse pentru susținerea campaniei electorale.
6. Media
Pentru că banii alocați campaniei sunt limitați la o sumă derizorie în raport cu cheltuielile din anii trecuți, promovarea candidaților la funcțiile de primari și consilieri va fi dificilă. Un clip electoral difuzat la o televiziune națională costă prea mult pentru bugetele meschine de campanie. Dar, probabil, vor apărea târguielile pe sub masă (clipurile vor fi difuzate inițial în online, după care vor putea fi preluate în formate informative de televiziuni). În fine, e cert că mediul online va căpăta de departe o pondere mult mai mare în campania electorală, dar și în extra-campanie (adică, ceea ce vedem acum), pentru că cheltuielile de promovare sunt mult mai mici decât în media convenționale. Televiziunile sunt într-un fel sau altul afectate de etichete partizane. Unele dintre ele au audiență mare și pot servi expunerii candidaților prin creșterea notorietății. În același timp prezența unor candidați în studiourile acestor televiziuni va îndepărta zona partizană opusă.
S-ar putea anunța, așadar, o campanie ternă, în care partidele mari se vor strădui să se mențină pe linia de plutire, să nu facă greșeli majore și să capitalizeze simpatiile politice sau pentru primarul în funcție. Partidele mici și candidații independenți vor încerca să revendice, cu mijloace mult mai modeste, o felie cât mai mare din plăcinta reprezentării locale.
Sondajele arată o participare în limitele obișnuite (aproximativ 50%), cu variații mari între mediul urban (participare mai mică) și mediul rural.
Guvernul va avea o misiune dificilă, deoarece alegerile din România sunt încă afectate de fraude mai mici sau mai mari. Cu o societate civilă mai dinamică și mai vocală, scandalurile obișnuite de fraude s-ar putea amplifica în detrimentul echipei tehnocrate de la Palatul Victoria.
Comentează