Premium
La Bruxelles bate vântul schimbării și este în derulare un foarte complex joc de șah al negocierilor, joc cu o dinamică extrem de rapidă în care realitățile se schimbă de la o săptămână la alta. În momentul de față, toți ochii sunt pe Franța, care încă nu a mutat decisiv și așteaptă momentul potrivit.
Sunt absolut convins că Jupiterianul Macron e încântat de posibilitatea unei poziții de kingmaker, mai ales că în plan intern și-a revenit în sondaje, ceea ce evident îi sporește legitimitatea și în plan european. Așa că, să nu fim surprinși dacă jocurile pentru șefia viitoarei Comisii vor fi făcute la Paris, scrie, pe Facebook, analistul politic Alexandru Coita.
Citește și: Victor Ponta anunță BREAKING NEWS: 'Ponta îl laudă pe Dragnea: Da, chiar îl laud!'
"Un indiciu în acest sens îl constituie un interviu oferit recent de francezul Michel Barnier (PPE) unui post de radio, cu care ocazie a adoptat o linie dură față de propria familie politică, dar laudativă față de viziunea președinteluI Macron pentru proiectul european.
Domnul Barnier este un foarte experimentat jucător, pe care nu îl suspectez de declarații de dragoste gratuite. Să întrevadă domnia sa o oportunitate pentru resuscitarea candidaturii la șefia Comisiei, pe care aparent o abandonase în septembrie anul trecut?
Dacă așa stau lucrurile, speranțele lui Barnier s-ar putea să fie îndreptățite. Am văzut de curând că agenția Reuters cita surse care indicau că Barnier ar fi asul din mânecă al lui Macron în vederea negocierilor pentru viitoarea Comisie.
În tot acest timp, este de notorietate faptul că Manfred Weber, candidatul oficial al PPE, susținut de Merkel, are un uriaș deficit de carismă și de fler politic. De cealaltă parte, Barnier se bucură de un mare respect în mediile politice europene, cu alte cuvinte este mult mai „prezidențiabil” decât Weber.
Scriam, acum o săptămână, în contextul negocierilor pentru postul pentru care candidează doamna Koveși, că Germania trebuie să ofere Franței și lui Macron un premiu care să-i satisfacă orgoliul și să-l confirme oficial în calitate de viitor Mr. Europe, în condițiile în care Angela Merkel este la apusul carierei sale politice și, după cum o demonstrează inclusiv cazul lui Weber, nu a reușit să identifice un succesor cu o gravitație și forță comparabile. Acest argument avea logică în contextul votului din COREPER care s-a îndreptat într-o proporție mare în favoarea candidatului francez la șefia EPPO. Însă evident Parchetul European nu poate fi „endgame-ul” unor interese atât de mari, ci doar o mutare dintr-un joc mult mai complex.
În contextul celor de mai sus, ar putea prinde contur un scenariu în care Franța sacrifică un pion (EPPO) pentru a se apropia de regină (postul de președinte al Comisiei Europene). Însă cred că, dacă avem ceva de învățat din lecția ultimelor două săptămâni, este că trebuie să ne ferim de ecuații simpliste. Dinamica relațiilor franco-germane este extrem de complexă și include subiecte grele precum securitatea energetică (Nordstream), armata europeană sau bugetul zonei euro. Cred că evoluția dinamicii acestor dosare de negociere va determina în bună măsură configurația viitoare a Uniunii Europene.
Închei cu un epilog pentru a satisface setea celor care au consumat cu voracitate telenovela candidaturii doamnei Koveși la șefia EPPO, un subiect de altfel extrem de palpitant și care deschide câmpuri de luptă total noi în politica internă. Interesant cum dinamica Weber - Barnier are un corespondent în politica autohtonă, și voi explica pe scurt la ce mă refer.
Semnificația victoriei, fie ea și de etapă, obținute ieri în Comisia LIBE nu trebuie subestimată. Ea aparține doamnei Koveși, care în prezent este incontestabil vectorul numărul unu al opoziției anti-PSD (rămâne memorabilă scena cu domnii Lazăr și Iohannis privind pe telefon știrea rezultatului votului, reduși la statutul de FANI ai doamnei Koveși), dar și PNL, care cel puțin aparent a avut o contribuție decisivă la votul din Comisia LIBE.
Paradoxul este că, din acest moment, pentru consumul intern nu mai contează atât de mult rezultatul final al negocierilor. Koveși este azi tot ce Iohannis nu a reușit să fie: efigia dreptei, urmașa lui Traian Băsescu, liderul providențial și salvatorul națiunii. Fervoarea cu care liberalii s-au aruncat în luptă pentru doamna Koveși ar trebui să-i pună mari semne de întrebare președintelui Iohannis, care până ieri a fost principalul beneficiar al dividendelor obținute în urma demonizării lui Liviu Dragnea.
Decizia privind șeful EPPO nu va depinde de România. În mod normal, ar fi absolut plauzibil un scenariu în care acest post este cedat Germaniei (deci doamnei Koveși) pentru a-i face pârtie lui Barnier. Rămâne de văzut însă dacă vulnerabilitățile doamnei Koveși nu o vor trage înapoi. În România, politica înseamnă wrestling în nămol. Greu de imaginat de ce UE și mai ales Macron ar fi dispuși să se mânjească.
Însă, ce e mai important, procesul de desemnare a Procurorului șef european se poate dovedi a fi lebăda neagră care va schimba jocul în anul electoral 2019. De luni bune, dreapta anti-PSD aștepta cu sufletul la gură să se întâmple ceva -- orice -- care să le ofere candidatul mesianic de care au nevoie ca de aer, pentru că acest segment de electorat se hrănește din idealuri și are pe noptieră basmul Albei-ca-zăpada.
E posibil ca telenovela desemnării doamnei Koveși să fi oferit milioanelor de alegători ai dreptei ceea ce-și doreau.
Ghinion.
Pentru cine? Asta e altă poveste", conform acestuia.
