Premium
Atac extrem de dur la adresa celor care au contestat legea antifumat. Alina Mungiu Pippidi îi face praf pe aceştia şi dă un exemplu incredibil. "Nesimţirea celor care se opun legii antifumat. În anul 1989, când zidurile cădeau peste tot, numai la noi nu – într-adevăr, judecând după rata divorţurilor din anii terminali de la Medicină ai fi zis că noi înălţam zilnic unele noi, dar era doar efectul căsniciilor temporare create de repartiţia obligatorie – am prins un bolnav fumând într-un salon. Era un fumător cronic, care avea deja un picior amputat din cauza bolii arteriale periferice şi o mână bandajată.
Vezi şi: Legea antifumat a fost atacată la Curtea Constitutionala
Bolnavul, un tupeist incurabil, care găsea o mare plăcere să sfideze destinul, nu se deplasa uşor din pricina cârjei. Ca atare, fuma în salon, contribuind direct la lipsa de troficitate a mâinii lui stângi, cu care nu mai putea ţine ţigara, ce să mai spun de cârjă, fuma într-unul dintre saloanele de chirurgie ale marelui spital universitar, în care erau circa şaizeci de bolnavi, deşi atât infirmierele, cât şi alţi bolnavi, încercau să-l oprească.
Citeşte şi: CCR a anunțat când va decide dacă Legea anti-fumat e constituțională
Am încercat şi eu. Nu eram prea redutabilă, un medic stagiar de gardă, de numai 25 de ani, dar cu o oarecare persistenţă şi autoritate naturală. Nici vorbă. A râs de mine şi încă mă târguiam cu el când în salon a intrat doctorul T. Doctorul T, acelaşi care după Revoluţie, târziu, avea să-mi refuze transferul spunând ce pierdere ar fi fost dacă părăseam spitalul (nu e clar pentru cine), nu avea mai mult de 1,75 m, dar a venit cu paşi mari, în ţinuta chirurgicală de vară, adus de o infirmieră, şi s-a oprit lângă patul nostru. A luat ţigara bolnavului şi a strivit-o sub călcâi. A luat apoi cârjele şi le-a aruncat pe rând, una după alta, de-a lungul salonului, între cele două şiruri de paturi.
Vezi și: Amendament la legea antifumat
Noi eram toţi încremeniţi. Pe urmă a spus, fără să ridice excesiv vocea. „Eşti externat. Când o să vii din nou, ca să îţi tai încă o mână, şi încă o mână, n-o să pot să te refuz, deşi va fi risipă de banii Sănătăţii. Dar până atunci, nimeni din spitalul ăsta nu va mai fi intoxicat de tine. Afară imediat! Nu ai decât să te târăşti până la ieşire”. Bolnavul, desigur, nu s-a târât. L-am sprijinit eu. Tot timpul acesta îmi sufla respiraţia lui plină de tutun în faţă şi îmi spunea porcării despre doctorul T. L-am târât în camera de gardă şi i-am făcut foaia de ieşire. I-am dat cârjele înapoi. În tot acest timp nici nu m-am mai gândit că în tinereţea mea fumasem şi eu. Când voiam să cresc mare şi să ajung ca Ernest Hemingway. Mă lăsasem doar pentru că la facultate studenţii arabi, ştiind că taică-meu era profesor, încercau mereu să îmi plaseze cartuşe de ţigări. Am început să spun că nu fumez, ca să scap de ei, şi după aceea nici nu am mai fumat. Aşa eram mai la adăpost", spune Pippidi, conform adevărul.
Citeşte şi: BĂTAIE în tramvai: Un vatman l-a ”altoit” pe un călător / VIDEO
Pippidi nu se opreşte aici. "Drama de la Colectiv a avut o singură urmare bună – că Parlamentul a trecut în sfârşit peste lobby-ul firmelor de tutun şi a interzis fumatul complet, în toate spaţiile publice. De la acest gest de normalitate, auzim doar ameninţări că oricum legea nu se va aplica – cine crede în statul de drept la români – sau pledoarii că e fascist legiuitorul care discriminează astfel 28 la sută din populaţie, cât înţeleg că reprezintă fumătorii, ale căror drepturi fundamentale ar fi astfel lezate. Vezi însă că nu e aşa. Singurele drepturi de care ne putem bucura sunt cele pe baza libertăţii pozitive, aceea în care nu faci rău altuia – altfel, lumea e Jurassic World sau mai rău.
Citește și: O altă GAFĂ: Noul șef al ANSVSA a fost demis la doar câteva ore de la numire
Nimeni nu are dreptul să intoxice pe altcineva, nici dacă îi e rudă, şi statul are obligaţia de a proteja pe cetăţenii săi. De fapt, statul ar trebui să facă mai mult, să apere pe copilul nenăscut de mama sa care fumează, şi pe cel minor de părinţii lui care îl intoxică. Dar statul nostru, modest, încearcă deocamdată doar să apere spaţiul oficial public, deşi spaţiul public e oricare spaţiu împărţit cu alţi oameni, că e pe teritoriu public sau privat. De asta cei care îşi revarsă furia zilele astea pe legea contra fumatului nu fac decât să abuzeze de dreptul lor prezumat de a face rău altor oameni pentru o plăcere de a lor. Animalele nu fac aşa ceva. Suntem toţi oameni şi avem toţi vicii, dar cu toate astea nu putem da frâu liber psihopatiei, adică ideii că interesul nostru are o îndreptăţire superioară faţă de al oricui altcuiva. Dacă te-ai sinucide, te-ai întinde pe covorul cel bun şi ai lăsa restului familiei obligaţia să cureţe sângele? Cine vrea să sfideze moartea are tot dreptul, dar numai atâta vreme cât nu pune pe alţii în pericol. Dacă fumezi cu copilul tău în casă, eşti mai rău ca un animal, şi fumătorii să nu se mire dacă o să le creştem treptat şi contribuţia la sănătate, că nu e normal ca un om cu un stil de viaţă sănătos şi unul nesănătos să plătească la fel. Practic, fumătorii când nu ne otrăvesc direct, ne cheltuiesc disproporţionat banii din bugetul de sănătate – şi mai vor să fie şi populari, scriind articole impertinente despre dreptul lor de a impune riscuri neconsimţite altor oameni", a încheiat Alina Mungiu Pippidi.
Citeşte şi: Vești TERIBILE pentru Dan Șova: Ce i-au făcut judecătorii
