Subscription modal logo Premium

Abonează-te pentru experiența stiripesurse.ro Premium!

  • cea mai rapidă sursă de informații și știri
  • experiența premium fără reclame sau întreruperi
  • în fiecare zi,cele mai noi știri, exclusivități și breaking news
DESCARCĂ APLICAȚIA: iTunes app Android app on Google Play
NOU! Citește stiripesurse.ro
 

Alina Mungiu Pippidi intră furtunos în scandalul momentului: Amnesty nu minte. E o lovitură gravă pentru propaganda Ucrainei

magnanews.ro
alina mungiu pippidi

Analistul politici Alina Mungiu Pippidi intră tare în scandalul generat de raportul Amnesty International care spunea că Ucraina a creat baze militare în școli și spitale pentru ca mai apoi să acuze Rusia că distruge zone locuite de civili. Mungiu spune că Amnesty a fost izgonită din Rusia și că nu are niciun motiv să țină partea rușilor.

Citește și: Amnesty International acuză Ucraina că amplasează tehnică militară lângă spitale și școli punând în pericol maxim locuitorii

"În luna iulie, Amnesty a publicat un raport special dedicat războiului din Ucraina. Raportul nu era mai bun cu rușii decît precedentele, dar pentru prima dată atribuia o răspundere și ucrainenilor. Aceștia au luptat cum se face în Orientul Mijlociu și cum luptă în general cel slab cu cel tare, ascunzîndu-se în zone locuite, folosind școli și spitale pentru scopuri militare, de exemplu. După ce unele din acestea au fost lovite de ruși, cu preț mare pentru civilii din jur, ucrainenii au acuzat pe ruși că lovesc zone pur civile și perpetuează un genocid, nu duc un război. Ca atare, raportul Amnesty e o lovitură gravă în propaganda ucraineană și deci președintele Zelensky i-a acuzat că fac propaganda Rusiei, iar șefa locală a Amnesty, la Kiev, și-a dat demisia, fiind prinsă între două fronturi.

Cu toată admirația pentru devotamentul cu care ucrainenii își apără țara, cum fiecare dintre ei e un agent de propagandă care culpabiliează pe oricine se desparte de linia lor oficială, în emisiunile TV din patru țări observate de mine în acest an (toate au o mare rezervă de ucraineni, în general femei tinere, perfecte vorbitoare a limbii locale), există o limită peste care nu trebuie să trecem. Toți vrem să-i batem pe ruși, și recunoaștem importanța acestui fapt și prețul plătit de Ucraina, și din ce în ce ai mult de noi toți, dovadă că suntem aliați. Dar a crede că propaganda e de o singură parte și a profila o soluție în care Rusia nu e un fost imperiu agresiv, ci un stat terorist care vrea să cucerească Europa întreagă și să facă genocid în Ucraina e tot propagandă, și nu e una care să ne ajute să găsim vreo soluție, că Rusia nu o putem eradica. Amnesty International nu minte. Ca și Freedom House sau Human Rights Watch sunt organizații pe care nici un stat nu le controlează, care au o finanțare privată diversă și lucrează cu cei mai buni jurnaliști de investigație și avocați din lume. Dar nu cu propagandiști.

Torentul de furie revărsat de oficialitățile din Ucraina conține argumente de genul că raportul relativizează vinovăția, că ajută propaganda Rusiei, că dacă armata ucraineană nu se ascundea printre civili rușii ocupau Kievul. Toate astea sunt adevărate, dar nu schimbă ce a raportat Amnesty. Rusia rămîne principalul agresor, dar ucrainenii au preferat să reziste decît să își cruțe întotdeauna civilii – nu există națiune care să nu fi supraviețuit prin sînge, deci ideea că Rusia e unica responsabilă de morțile civililor trebuie relativizată. Tehnica ucraineană se bazează pe ridicarea costurilor de imagine ale Rusiei dacă ating civili, costuri mari (plătite și de americani în Afganistan), deci din start mizăm pe faptul că Rusia nu urmărește să lichideze civilii, în timp ce îi acuzăm de genocid deliberat. Doi, sigur că această relativizare ajută propaganda Rusiei, pentru că Rusia stă așa de prost în bătălia pentru imagine că o ajută orice. Trei, evident că tactica de a lupta în orașe a încetinit sau chiar oprit pe ruși, dar prețul a fost distrugerea orașelor. Rușii voiau Mariupolul întreg, nu o ruină, ei vor o Ucraină subordonată, nu o Ucraină eliminată fizic. Propaganda e de mare ajutor la război, dar propaganda singură nu cîștigă războiul, și eventual poate duce la prelungirea lui, cu costuri mai mari de toate părțile.

A spune „pe de o parte”, și „pe de altă parte” este indispensabil pentru cine servește adevărul, nu un guvern sau un patron, pentru ziariști, academici, lideri de opinie. Personal, am apărat acest drept de la vîrsta de 25 de ani, în 1989, cînd am devenit peste noapte un lider de opinie. Au fost momente în care lumea nu m-a înțeles și constant unii și-au pierdut vremea să se întrebe cu cine țin.

Țin cu adevărul. Adevărul e un bun public, de care lumea profită fără să plătească atunci cînd există, și pentru care nimeni nu e dispus să riște atunci cînd e în pericol. Fără adevăr deciziile luate de lideri se plătesc în mai multe vieți de către oamenii de rînd, nu există responsabilitate și nimeni nu dă socoteală. Într-o zi o să aflăm adevărul despre cîți ucraineni au vrut de fapt să lupte în armată și cîți nu au avut de ales – eu știu mulți oameni tineri care încearcă să plece la studii ca să scape de armată, dar nu vorbim despre asta, ca și cum acea populație perfect asemănătoare cu noi ar fi devenit una de gladiatori. Ucraina e sublimă, dar nu e perfectă, și cu cît arestează mai mulți oameni pentru trădare vedem cum logica de război nu afectează doar tabăra cealaltă. E trist, dar e firesc. Și nu se poate ascunde.

De asta sunt solidară cu Amnesty International, al cărei raport, fără a scădea răspunderea principală a Rusiei arată încă o dată că un război nu face victime inocente fără contribuția ambelor părți și că numărul victimelor va crește și mai mult dacă nu spunem adevărul, că viețile civililor sunt demult parte din războiul de imagine care acompaniază lupta cu Rusia. Poate e un cost care merită, dar și ca să evaluăm asta adevărul trebuie cunoscut. Libertatea cuvîntului trebuie să supraviețuiască războiului din Ucraina, că e unul din motivele pentru care ucrainenii nu vor să trăiască sub ruși. Și e bine să ne preocupăm și noi de ea, că propagandiștii războiului din studiourile noastre nu sunt femei ucrainene, ci bărbați tunși regulamentar, doar unii cu trese vizibile și doctorate în strategie de la academiile lor bidon. Nu așa arată libertatea de exprimare acolo unde mai există, scrie Mungiu Pippidi", pe România Curată.

ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Fii la curent cu cele mai noi stiri.

Urmărește stiripesurse.ro pe Facebook

×
NEWSLETTER

Nu uitaţi să daţi "Like". În felul acesta nu veţi rata cele mai importante ştiri.