Premium
Olandezul care a ucis-o pe Adriana, la Gura Şuţii, a făcut o mărturisire teribilă: "Am vrut să văd frica în ochii victimei mele". Johannes V. a fost subiectul unui documentar despre copiii abuzaţi, în urmă cu 22 de ani, potrivit observator.tv
O fetiţă de doar 11 ani din Gura Şuţii, Adriana, a fost răpită de pe stradă şi ucisă de Johannes V., un olandez în vârstă de 47 de ani venit special în România pentru a comite grozăvia. Presa olandeză a descoperit că bărbatul a apărut în 1997 înt-run documentar despre victimele abuzurilor în copilărie şi acolo vorbeşte despre pornirile sale de "vânător sexual". El recunoaşte dorinţa de a umili şi înspăimânta femeile.
În documentar, scriu ziariştii de la ad.nl, Johannes nu pomeneşte nimic despre fetiţe, ci se referă doar la femei.
Alături de medicul său, Johannes V. încearcă să analizeze ce i se întâmplă în momentul în care o femeie pe care vrea să o atingă îl respinge: "Atunci observ că devin intruziv. Că sunt obișnuit să obțin ceea ce vreau. Dacă mă respinge, întoarce capul, atunci furia începe să mă domine."
Citește și: Curtea Constituțională, motivare care aruncă în aer alegerile prezidențiale/ DOCUMENT
În documentarul citat, Johannes V., un tânăr în vârsta de douăzeci de ani în timpul filmărilor, este urmărit în timpul internării și tratamentului său la o clinică din Utrecht. El stă acolo pentru că a fost condamnat la opt luni de închisoare și tratament obligatoriu din cauza "agresiunii multiple". Un număr exact de infracțiuni nu este menționat.
Documentarul oferă o perspectivă detaliată asupra felului în care gândea criminalul Adrianei. Își descrie creierul ca pe un "cazan de înaltă presiune, o bombă cu ceas", plin de tensiuni pe care nu le poate controla. Acea neputință și tensiune decurg dintr-o copilărie tulburată, cu o mamă greu de apărat, care-l strică, și un tată foarte dominant și strict.
Johannes se simte umilit în mod regulat în timpul tinereții sale, dar în același timp obișnuiește să obțină ceea ce își dorește. Se concentrează asupra femeilor necunoscute pe care le întâlnește pe stradă, de exemplu după o noapte în club: "Dacă am acele sentimente de neputință, atunci eu sunt cel care vrea să mă umilească în acel moment, este un fel de mânie de care trebuie să scap."
Sentimentul că poate decide el ce se întâmplă este mai important decât satisfacția sexuală în sine: "De aceea nu se termină niciodată cu un viol.", spunea Johannes, care a avut o prietenă constantă când a agresat femeile: "Contactul sexual cu ea este bun. Nu este nevoie de mai mult. Dacă am acele sentimente de neputință, atunci eu sunt cel care vrea să mă umilească în acel moment, este un fel de mânie de care trebuie să scap."
