Cercetătorii ruși lucrează la un nou tip de motor cu plasmă care ar putea schimba radical modul în care sunt planificate misiunile către Marte.
Testat în prezent la sol, sistemul promite să reducă durata călătoriei interplanetare de la câteva luni la doar una sau două, dacă estimările se vor confirma.
Marte, mai aproape ca niciodată: cursa pentru un motor revoluționar
Motorul este dezvoltat de Institutul Troițk din cadrul Rosatom și se află într-o fază avansată de testare într-o cameră vidată de 14 metri, care reproduce condițiile din spațiu. Potrivit specialiștilor implicați în proiect, tehnologia ar putea fi pregătită pentru utilizare efectivă în jurul anului 2030. Spre deosebire de propulsia chimică clasică, noul sistem folosește câmpuri electromagnetice pentru a accelera particule de hidrogen, o abordare considerată mult mai eficientă pentru zborul în spațiul îndepărtat.
La o putere de aproximativ 300 de kilowați, motorul funcționează în regim pulsat și a demonstrat deja o durată de viață de 2.400 de ore, suficientă, teoretic, pentru o misiune completă spre Marte, cu tot cu etapele de accelerare și frânare. Alexei Voronov, prim-director adjunct pentru știință al institutului, spune că particulele încărcate electric sunt accelerate până la viteze de circa 100 de kilometri pe secundă, de peste 20 de ori mai mult decât pot atinge rachetele chimice convenționale.
Propulsie nucleară și hidrogen, promisiunea, dar și marea provocare
Motorul nu ar fi utilizat la lansarea de pe Pământ. Nava ar urma să fie plasată inițial pe orbită joasă cu ajutorul rachetelor clasice, după care propulsia cu plasmă ar prelua tracțiunea pe distanțe lungi. Oficialii ruși iau în calcul și folosirea sistemului ca remorcher spațial, pentru transportul de marfă sau module între diferite orbite planetare, notează Indian Defence Review.
Sursa de energie a motorului ar fi un reactor nuclear de bord, iar combustibilul principal este hidrogenul. Cercetătorul Egor Biriulin explică faptul că masa atomică redusă a hidrogenului permite o accelerare rapidă și un consum mai eficient, iar abundența acestui element în Univers ar putea face posibilă, pe viitor, realimentarea direct în spațiu.
Din punct de vedere tehnic, sistemul se bazează pe doi electrozi de înaltă tensiune care creează mișcarea direcționată a plasmei, fără a fi nevoie de temperaturi extreme. Acest lucru ar reduce uzura componentelor și ar crește eficiența energetică. Forța de tracțiune estimată este de aproximativ 6 newtoni, una dintre cele mai mari valori raportate până acum pentru un prototip de motor cu plasmă, ceea ce ar impune un design complet diferit al navelor spațiale, bazat pe accelerații și decelerații de lungă durată.
Chiar și așa, drumul până la utilizarea practică rămâne lung. Tehnologia nu a fost încă testată în spațiu, iar datele nu au fost evaluate independent. Integrarea unui reactor nuclear ridică probleme serioase de siguranță și reglementare, iar o variantă operațională va depinde de succesul testelor, de finanțare și de validarea internațională a rezultatelor.
Comentează