Premium
V-ați imaginat vreodată cum ar fi să nu vedeți? Dacă nu, faceți o încercare. Experimentati mersul prin casă, de exemplu, cu ochii acoperiți. Nu va fi ușor să vă descurcați. Amintiți-vă ce simțiți atunci când vedeți pe stradă un nevăzător cu baston alb. Încercați să vă imaginați cum ar fi să fiți nevăzător sau slab văzător și să mergeți la cumpărături sau să faceți călătorii.
Sunt doar câteva dintre scenariile pe care un pacient cu ambliopie (ochi leneș) ar trebui să și le imagineze. Da, acești pacienți văd excelent cu unul dintre ochi și asta îi ajuta să se descurce în viața cotidiană. Însă, un accident la ochiul bun sau o boală a acelui ochi i-ar aduce în situația de a nu mai descurca. Nu mergeți pe ideea “ mie nu mi se poate întâmpla”! Am aflat de curând că, din păcate, asta se întâmplă destul de frecvent. Am discutat zilele trecute cu fondatorul Centrului Oftalmologic Optisan, dr. Alexandru Dimitriu care se ocupă de mulți ani de pacienții cu ambliopie, strabism și alte tulburări de vedere binoculară. La clinica condusă de el, ajung pacienți din întreaga țară și din străinătate care beneficiază de protocoale de terapie vizuală pentru recuperarea vederii.
Am avut curiozitatea să aflăm de unde vine succesul său în domeniul neuro-oftalmologiei și terapiei vizuale și i-am adresat câteva întrebări.
Dorință de a evolua, dragoste pentru profesia de medic, muncă, perseverență, empatie față de fiecare pacient care îi trece pragul clinicii, profesionalism. Așa ar putea fi descris fondatorul Centrului Oftalmologic Optisan – Dr. Alexandru Dimitriu, medic primar oftalmolog, cel care în ultimii ani a reușit să obțină rezultate remarcabile în terapia ambliopiei (ochi leneș). Deși nu îi place să vorbească prea mult despre sine, vorbește cu însuflețire despre munca sa, despre echipa sa și despre proiectul său legat de terapia vizuală (un domeniu puțin cunoscut în România, însă folosit în SUA pentru diferite afecțiuni). Vorbește cu căldură despre pacienții său și cu bucurie că reușește să îi ajute și unora chiar să le schimbe viețile.
- Aveți o carieră frumoasă în oftalmologie. Ce v-a făcut să credeți în terapia vizuală și în posibilitatea recuperării vederii ochiului leneș (ambliop) chiar și după vârsta de 7 ani?
Îndoctrinat fiind din facultate și apoi din rezidențiat cu postulatul că ambliopia nu mai poate fi tratată după 7 ani, nu credeam că poate exista un tratament pentru o boală considerată incurabilă după o anumită vârstă. Totuși, fiind un tip curios și orientat spre nou, spre inovație, citind și studiind ce mai e prin lume, am aflat despre noile studii în neuroștiințe legate de neuroplasticipatea cerebrală și, în același timp am căutat insturmentele necesare pentru aplicarea terapiei vizuale prin exerciții ortoptice. Am auzit de un soft pentru terapie vizuală produs în SUA și aprobat de FDA. Nu m-am gândit de două ori și am achiziționat aparatura. Mi-am zis, hai să încerc, să văd măcar ce principii de tratament folosesc americanii! Metoda fiind relativ nouă prin 2010, neavând un suport practic consistent și nici prea multe informații de la producătorii de soft, am început să lucrez cu pacienții diagnosticați de mine cu ambliopie și care erau disperați să își recupereze vederea. Ce m-a făcut să cred în terapia vizuală? Întrebarea este excelentă. Am început să cred în terapia vizuală prin exerciții ortoptice în momentul în care pacienții care mi-au acordat toată încrederea lor au început să obțină rezultate după primele 10 ședințe de terapie vizuală. Am sesizat că, în funcție de algoritmii folosiți, rezultatele pot fi diferite. Apoi am început etapa de sistematizare a informației. Pe măsură ce protocoalele de terapie se desfășurau și deveneau tot mai complexe și aplicate pe mai mulți pacienți, rezultatele deveneau extraordinare. Până și eu eram surprins de rezultatele obținute. La un moment dat, ajunsesem să mă gândesc că diagnosticul de ambliopie pe care l-am stabilit era eronat. Bineînțeles că diagnosticul era corect, însă rezultatele erau fantastice și nu îmi venea să cred că demontez un mit, tot ce am învățat eu în facultatea, în anii de rezidențiat, și anume, că ambliopia se tratează până cel târziu la vârsta de 7-9 ani.
Așadar, în ultimii ani, am sistematizat toate datele culese din 2010 încoace și am dezvoltat o metodă foarte bine structurată, cu protocoale de terapie vizuală structurate pe vârste, diagnostic, abilități cognitive ale pacientului, cu algoritmi particularizați pentru fiecare pacient, cu care am reușit până acum să tratăm ochiul leneș la pacienți aproape disperați. Și aici mă refer mai ales la tinerii care își doreau cariere militare, pentru care diagnosticul de ambliopie însemna ștampila INAPT la baremul medical și cărora toți medicii la care au fost le-au spus ca nu se mai poate face nimic pentru tratarea ambliopiei (de vina fiind vârsta), dar și la pacienții de peste 40-45 de ani care, o dată cu trecerea anilor, au realizat că e foarte greu să te descurci cu vederea unui singur ochi. Unii dintre ei și-au dorit o viață întreagă să își recupereze vederea ochiului leneș însă toți medicii le-au spus că nu mai au nici o șansă. Trebuie să dau aici exemplul unei paciente de 39 de ani din Marea Britanie, consultată și investigată de clinici mari din Londra, care a fost la clinica noastră în această vară. Când a ajuns la Zalău, în luna iulie, ne-a spus că a căutat ani la rând o soluție și nu i-a venit să creadă când ne-a găsit, tocmai în România. Ne-a spus că a râs și a plâns trei zile, apoi a sunat la clinică, a făcut o programare. A făcut deja și primele sesiuni de terapie la clinică și de la o vedere de 0,07, adică aproape nevăzătoare cu ochiul ambliop, a ajuns după zece sedințe de terapie vizuală la o acuitate vizuală de 0,2. Însă, cel mai importat pentru pacienta noastră a fost îmbunătățirea percepției vizuale.
Astfel, prin muncă și perseverență, am reușit să demontez mitul că ambliopia nu se mai tratează după vârsta de 7 ani. Pacienții Centrului Oftalmologic Optisan care fac sau au făcut terapie vizuală, au vârste cuprinse între 5 și 56 de ani.
http://www.optisan.ro/testimoniale/
- Spuneți-ne, vă rugăm, pe înțelesul cititorilor noștri, ce este de fapt ambliopia?
Ambliopia, numită și boala ochiului leneș, este caracterizată prin performanța vizuală slabă a unuia dintre ochi. Între 2% și 5% din întreaga populație a lumii este diagnosticată cu ambliopie. Este o afecțiune tăcută, care nu transmite simptome ușor de sesizat, ca și în cazul altor afecțiuni. Copilul cu ambliopie nu realizează că nu vede bine cu un ochi și nu se plânge. Apoi, creierul începe să ignore imaginile încețoșate, neclare primite de la ochiul cu probleme, imagini care denaturează percepțiile, și începe să folosească doar imagine bună, clară primită de ochiul cu vedere bună. Așa cum spuneam, copiii nu își dau seama de problema pe care o au. Totuși faptul că nu văd cu unul dintre ochi, poate să le creeze probleme în îndeplinirea unor sarcini pe care colegii lor de grădiniță sau de școală le pot realiza foarte ușor. Acest aspect le produce frustrări, pot fi mai irascibili sau mai inadaptabili în mediul educațional sau social. De asemenea, pot să apară dificultăți de citire, de scriere sau abilități scăzute în practicarea unui sport. Părinții trebuie să fie atenți la aceste aspecte și să meargă și la un consult oftalmologic pe lângă cele pediatrice, psihologice sau de altă specialitate.
Ambliopia se instalează în timp și este determinată de unele afecțiuni oftalmologice cum ar fi cataracta congenitală, ptoza palpebrală congenitală, strabismul congenital, viciile de refracție. Ambliopia apare în jurul vârstei de 4-5 ani, moment în care medicul oftalmolog o poate diagnostica. Majoritatea cazurilor sunt diagnosticate în urma unor controale de rutină, așadar este foarte important ca începând cu vârsta de 3 ani, părinții să meargă cu copilul la oftalmolog, chiar dacă nu exista vreun semn că ceva ar fi în neregulă.
- Știm că, de curând, ați participat la un congres internațional de neuroștiițe și terapie vizuală. Cu ce noutăți ați revenit în România?
Împreună cu o parte a echipei mele am fost în SUA pentru a cunoaște noutățile în domeniul nostru de interes dar și pentru a ne face cunoscută metoda proprie de terapie vizuală, la care am muncit in toți acești ani. Așa cum spuneam, î n ultimii trei ani am reușit să dezvolt o metodă bine pusă la punct, cu algoritmi specifici fiecărui pacient. Sunt mândru să spun că am creat și echipa ideală, pentru că de fiecare pacient se ocupă o echipă de specialiști, optometriști și psihologi, iar Centrul Oftalmologic Optisan Zalău, este singurul din Romania acreditat de College of Optometrist in Vision Development din Statele Unite ale Americii și de Optometric Extension Program Foundation.
Toate acreditările și recunoașterile din partea colegilor noștri americani au venit în urma congresului la care am participat în luna aprilie, în Kansas City, Missouri, USA. A fost cea mai mare întâlnire anuală din SUA, în cadrul căreia oftalmologi, optometristi, neurologi, neuro-oftalomologi, psihologi etc. am discutat despre terapia vizuală, despre noutățile din neuroștiițe și neuro-oftalmologie, despre neuroplasticitatea cerebrală etc. Trebuie să spun cu mândrie că în cadrul acestei reuniuni am fost nominalizat la premiul Making Vision Therapy Visible Award acordat de College of Optometrist in Vision Development din Statele Unite ale Americii, ceea ce m-a onorat și a însemnat o recunoaștere a muncii mele.
Însă, din toată această participare la congresul din aprilie din SUA, cel mai mult am avut de câștigat pe partea de relaționare cu somități în domeniul neuro-oftalmologiei, neuroștiițelor și terapiei vizuale precum dr. Robert Saner, dr. Paul Harris, dr. Robert Lewis, dr. Barry Tannen, dr. Eric Ikeda, dr. Cristine Allison, dr. Dan Press și dr. Leonard Press. O parte dintre ei ne-au devenit profesori pentru că, după revenirea din SUA, nu am stat pe loc și ne-am dorit să învățăm lucruri noi.
Mai mult dr. Rober Sanet, căruia noi îi spunem acum cu prietenie Bob, a devenit mentorul nostru, ne-a oferit tot sprijinul lui pentru dezvoltarea domeniului terapiei vizuale în România și Europa și sunt bucuros să spun că îl așteptăm în curând să fie oaspetele nostru în România.
- Care au fost dificultățile pe care le-ați întâmpinat în introducerea acestor terapii în România?
Nu consider ca am avut neapărat dificultăți. A fost nevoie de multă muncă, de tenacitate, de studiu. A fost dificil, însă satisfacția este extraordinară odată cu rezultatele obținute de fiecare pacient. Poate cel mai dificil a fost să lupt cu mentalitățile, cu convingerile colegilor mei care merg în continuare pe principiul „nu știu, deci nu există”, dar și cu scepticismul pacienților care a fost destul de greu de învins după ce colegii mei le-au spus ca nu se mai poate face nimic în ceea ce privește recuperarea ochiului leneș.
Introducerea la scară largă a terapiei vizuale în România va fi greu de realizat pentru că principiile ei sunt puțin cunoscute. Sunt singurul care o practică cu succes și voi face tot posibilul să ajut cât mai mulți pacienți să ajungă la Zalău și să îi introduc îi protocolul de terapie vizuală.
Am cea mai bună echipă și împreună vom continua să ajutăm pacienții din țară, însă avem deja invitații din Europa unde vom implementa metoda noastră de terapie iar timpul nostru pentru pacienții din România va fi tot mai limitat.
- Având în vedere dificultățile, majoritatea determinate de mentalități, ce v-a determinat să continuați munca dumneavoastră?
Faptul că în timp am constat că pot să schimb viețile pacienților, că părinți și copii disperați și-au pus speranța în mine, în echipa mea și în terapia vizuală, iar rezultatele, adică recuperarea vederii ochiului leneș nu s-au lăsat așteptate. Pe lângă asta a fost vorba și de o oarecare încăpățânare bazată pe motto-ul „Cea mai mare plăcere în viață este să faci ceea ce alții ți-au zis că nu poți”. De altfel, sunt genul de persoană căreia îi plac provocările și care nu se dă înapoi de la muncă până când nu obține rezultatul dorit. Aș minți spunând că nu au fost momente în care am vrut să abandonez întregul proiect. Asta din cauza autorităților dezinteresate, a mentalităților înrădăcinate, a colegilor. Însă, de fiecare dată rezultatele obținute de pacienți după terapia vizuală m-au făcut să-mi continuu munca și studiul în acest domeniu fascinant. Pe de altă parte, faptul că am avut șansa ca în SUA să întâlnesc profesoniști în domeniul terapiei vizuale, care mi-au întărit încrederea spunându-mi că fac foarte bine ceea ce fac pentru pacienți și că am dezvoltat o metodă unică în lume, la care ei nu s-au gândit, m-a umplut de mândrie și de dorința de a-mi continua munca și de a dezvolta terapia vizuală în România și Europa.
Și totuși, catalizatorul meu permanent sunt pacienții noștri. În acest moment, la Centrul Oftalmologic Optisan Zalău ajung pacienți din întreaga țară și din Europa iar cea mai mare mulțumire a mea ca profesionist este să îi văd că pleacă de la noi mulțumiți și apoi vindecați sau cu vederea ameliorată semnificativ.
- Care sunt rezultatele ultimilor ani, de când ați stabilit un protocol de terapie clar?
Nu îmi plac statisticile, însă am încercat să fac o sinteză a rezultatelor. Nu îmi plac statisticile deoarece pentru mine, fiecare pacient este unic și mi-e foarte greu să îl includ într-o anumită categorie. Totuși a fost necesar să realizez statistici, studii și acestea presupun anumite rigori, unde pacienții devin cifre.
Ce pot să vă spun cu certitudine este că în ultimii trei ani, din cei peste 160 de pacienți incluși în protocolul de terapie vizuală, pacienți cu vârste cuprinse între 5 și 56 de ani, au fost doar 4 la care rezultatele au fost mai slabe decât ne doream. Însă nu a existat vreun pacient care să nu obțină măcar o recuperare a vederi cu 30%. Majoritatea însă au reușit să își recupereze aproape complet vederea sau să se vindece.
https://www.facebook.com/optisan.ro/
- Descrieți-ne o amintire frumoasă legată de pacienții dumneavoastră care și-au recuperat vederea cu ajutorul terapiei vizuale.
Primul îmi vine în minte, cazul Oanei, poate și pentru că a fost una dintre cele mai rapide recuperări a vederii. Oana, o tânără de 19 ani dintr-o familie de militari de profesie, în 6 luni și-a recuperat vederea obținând apt pentru admitere la Academia de Poliție.
Oana a fost pacienta care ne-a făcut unul dintre cele mai frumoase cadouri la finalul lui 2018.
De fapt, Oana nu mai este o pacientă oarecare, ea face acum parte din familia Optisan, din echipa Optisan. Și asta, pentru că NOI împreună cu EA, am reușit să îi schimbăm viața după ce toată lumea îi spusese că nu mai are nici o șansă de a-și urma visul de a avea o carieră militară.
Oana a fost perseverentă, nu a acceptat spulberarea visului, ne-a găsit pe noi, am format o echipă bine închegată, am muncit împreună și visul ei s-a împlinit în 21 decembrie când la ultimul control vederea ochiului ei ambliop era recuperată 100%.
A fost o mare bucurie să îi dăm vestea asta! Bucuria a fost și de partea noastră, a celor care ne-am ocupat de terapia vizuală și de parte ei și a familie ei. Este absolut impresionant să vezi părinții emoționați până la lacrimi în momentul când le dăm vestea "ambliopia a fost vindecată, copilul dumneavoastră poate să își urmeze visul"!
Însă pot spune că, la Clinica Optisan, fiecare zi de vineri este specială. Vinerea evaluăm pacienții cu ambliopie care urmează terapia în centrul nostru de terapie vizuală. Fiecare pacient intră la consultație cu emoții, dar emoții am și eu și colegii mei pentru că toți suntem curioși să aflăm câtă vedere are în plus pacientul. De aceea zilele de vineri sunt speciale. Sunt foarte, foarte rare situațiile când vreun pacient nu recuperează deloc din acuitatea vizuală.
Alte momente speciale de care îmi amintesc sunt cele legate de pacienții vindecați, cărora le spun “gata, acuitatea vizuală este de 100%, vederea binoclară este excelentă, nu mai trebuie să veniți la Zalău de la sute de kilometri, puteți să face la medicii din localitatea dumneavostră următoarele controale” iar reacția lor este “nu, noi vrem să revenim la Zalău, preferăm să venim aici la controalele periodice, ce mai contează câteva sute de kilometri!”.
- Care este mesajul dumneavoastră către părinții care au copii cu ambliopie și către adulții tineri diagnosticați cu această afecțiune?
Pacienților care suferă de ambliopie și nu au alte boli asociate legate de afecțiuni ale retinei sau ale nervului optic, eu le garantez cel puțin 30% ameliorarea acuității vizuale. Metoda noastră de terapie vizuală are rezultate excelente însă succesul depinde foarte mult și de pacient. Avem nevoie de implicare din partea pacientului cu ambliopie, de motivație, de calități intelectuale bune spre foarte bune. Este necesar să formăm o echipă și să muncim cot la cot până la obținerea celui mai bun rezultat posibil.
Iar pentru final repet și voi repeta de câte ori voi avea ocazia. Mergeți cu copiii dumneavoastră la medicul oftalmolog pentru consultații de rutină. Astfel veți evita surpriza neplăcută să descoperiți întâmplător ambliopia sau alte afecțiuni tăcute ale ochiului.
