DESCARCĂ APLICAȚIA: iTunes app Android app on Google Play Windows Phone Store
CELE MAI NOI ȘTIRI ȘI ALERTE BREAKING NEWS: ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

AmCham, VERDICT TERIBIL - De ce a explodat, de fapt, cursul valutar în România

Inquam Photos / Octav Ganea
curs valutar leu euro

Cursul de schimb și inflația au fost influențate de politica fiscală laxă, cheltuielile generoase cu asistența socială și creșterile salariale necorelate cu productivitatea, aceștia fiind factorii care au alimentat cererea internă și dezechilibrele, apreciază AmCham, într-o analiză.

Citește și: BUBUIE scandalul în PRU - Fiica lui Vadim Tudor iese la atac după anunțul lui Sebastian Ghiță privind candidatura la europarlamentare

Grupul de lucru Macroeconomics din cadrul Camerei de Comerț Româno-Americane - AmCham România analizează unele evoluții îngrijorătoare în economia națională, o primă analiză privind evoluția cursului monedei naționale, care în ianuarie a atins maxime consecutive ale tutror timpurilor.

Deși nivelul salariilor în România este unul dintre cele mai scăzute din UE, creșterile salariale ar trebui să urmeze riguros dinamica productivității muncii, ceea ce necesită o abordare treptată. În caz contrar, o abordare accelerată în acest domeniu poate genera inflație și deficite externe care se corectează, de regulă, prin devalorizarea monedei naționale. Aceste fenomene erodează de fapt puterea de cumpărare și nivelul de trai al românilor pe fondul unui management relaxat al politicilor economice.

Pentru a fi viabilă, o creștere a salariilor ar trebui să îndeplinească o serie de condiții:

a) să se producă mai întâi în domeniul produselor şi serviciilor exportabile (tradables) şi abia apoi în domeniul produselor şi serviciilor non-exportabile (non-tradables). Or, în România, în ultimii ani, secvențialitatea a fost exact invers: au crescut mai întâi salariile bugetarilor şi a altor servicii non-exportabile (educație, sănătate) şi abia ulterior cele din domeniile expuse concurenței externe.

b) creșterile salariale, mai ales din domeniile exportabile, să fie validate de mediul extern, adică deficitul comercial (exporturi-importuri) să nu cunoască o deteriorare, din cauza unei competitivități scăzute la export ca urmare a unor creșteri salariale nejustificat de mari.

c) creșterea cererii interne, rezultată din creșterea de salarii, să poată fi compensată imediat de creșterea ofertei interne, astfel încât deficitul comercial să nu se încline pe partea importurilor („să nu creăm locuri de muncă pentru statele din jur”).

În privința inflației, care a atins vârful de 5,4% în primul semestru din 2018, măsurile de stimulare fiscală și creșterile salariale au adus mai mulți bani în economie, ceea ce a contribuit la creșterea prețurilor datorită creșterii cererii interne care nu a fost acompaniată de creștere proporțională a ofertei interne. La acestea s-a adăugat o creștere la nivel mondial a prețurilor la combustibili și o creștere a nivelului accizelor pe plan intern.

Astfel că, potrivit Băncii Naționale a României (BNR), în primul semestru din 2018 inflația a atins 5%, majorându-se de la 3,3%, aferent trimestrului IV 2017. În trimestrul II din 2018 inflația a atins un maximum de 5,4% și în decembrie a coborât la un nivel de 3,3%. În aceste condiți,i apreciem eforturile BNR de a atinge ținta de inflație propusă în contextul politicilor economice laxe ale Guvernului.

În România, atunci când a fost stimulat consumul, au crescut importurile mai accelerat decât exporturile.

Deficitul comercial însă se adâncește, datele din 2018 arată că importurile au crescut cu 10,7%, iar importurile cu 9,6%, comparativ cu anul 2017, în vreme ce deficitul de cont curent al României a crescut cu 57% anul trecut, ajungând la 9,4 miliarde de euro. Este o creştere de peste 5,9 miliarde de euro faţa de perioada ianuarie - decembrie 2017.

Între 2008 şi 2014, deficitul contului curent al balanței de plăți a scăzut, ca urmare a reformelor structurale întreprinse în perioada respectivă, de la 11,5% din PIB la 0,7% din PIB. România era pe punctul de a deveni un exportator net, la fel ca Bulgaria, Cehia, Slovacia, Ungaria, state care şi-au asumat rolul de „atelier de producție” pentru Europa de Vest.

Relaxarea fiscală începută în 2015 şi continuată în anii următori a crescut disproporționat cererea internă, îndepărtând România de modelul virtuos al creșterii prin investiții şi exporturi şi îndreptând-o spre modelul păgubos economic (dar câștigător din punct de vedere electoral) al creșterii prin consum. Astfel, deficitul comercial a ajuns la 7,4% din PIB şi a antrenat un deficit de cont curent în creştere, până la 4,7% din PIB, la nivelul celui din 2009, al doilea cel mai mare din Uniunea Europeană.

Teoria economică citează imposibila trinitate (policy trilema) – o țară trebuie să aleagă între (1) libertatea de circulație a capitalului (putem face plăți oriunde în lume și primi bani de oriunde din lume), (2) managementul cursului de schimb (lași cursul să varieze pe baza cererii și ofertei sau ai un curs de schimb fix) și (3) autonomia politicii monetare (îți folosești instrumentele de politică monetară ca să îți adresezi problemele specifice țării tale sau execuți automat ce face Banca Centrală dintr-o altă ţară).

Doar două dintre cele trei politici sunt posibile concomitent. Adică, dacă o țară își dorește să aibă un curs de schimb relativ fix, dar o rată a dobânzii de politică monetară independentă, nu poate permite libera circulație a capitalului. Or, libera circulație a capitalului este o condiție sine qua non de apartenență la Uniunea Europeană.

Dacă însă cursul de schimb este fixat, dar țara permite libera circulație a capitalului, nu poate avea o politică monetară independentă. Invers, dacă ţara permite libera circulație a capitalului şi are o politică monetară independentă, cursul de schimb trebuie lăsat să fluctueze.

Este exact situația României. Diversele măsuri și faza ciclului macroeconomic au creat presiuni inflaționiste pe care Banca Națională a încercat (și într-o mare măsură) a reușit să le tempereze. Acest lucru a fost posibil pentru că avem o politica monetară independentă de a altor state.

Deci cursul de schimb trebuie lăsat să fluctueze, pentru a corecta eventualele dezechilibre.

Pentru toate motivele de mai sus (factori structurali) la care se adaugă și factorii conjuncturali, este așadar firesc ca presiunea pe cursul de schimb să fie ridicată, și ceea ce probabil s-a întâmplat este că leul își caută sau și-a căutat un nou nivel de echilibru.

Ce este de făcut pentru a limita presiunile asupra cursului de schimb și inflației ?

În primul rând, trebuie înțelese mecanismele reale care au contribuit la aceste evoluții ale celor doi indicatori. Principalii factori includ politica fiscală laxă, cheltuielile generoase cu asistența socială și creșterile salariale necorelate cu productivitatea. Toate aceste elemente contribuie la alimentarea cererii interne și dezechilibrelor.

Abordarea curentă, pe de o parte, generează dezechilibre macroeconomice care afectează puterea de cumpărare și nivelul de trai al românilor (prin inflație și devalorizarea monedei naționale), iar pe de altă parte, erodează credibilitatea României. Toate acestea contribuie la un cost ridicat al creditului și alimentează spirala inflaționistă.

Limitarea presiunilor asupra cursului de schimb și inflației se poate face prin ținerea sub control a dezechilibrelor macroeconomice și prin crearea unei baze sustenabile pentru creșterea economică.

ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Fii la curent cu cele mai noi stiri.

Urmărește stiripesurse.ro pe Facebook

×
NEWSLETTER

Nu uitaţi să daţi "Like". În felul acesta nu veţi rata cele mai importante ştiri.