La început au fost dezvăluirile lui Dan Andronic (încă neconfirmate). Apoi a fost anunțată o o comisie de anchetă a Parlamentului. Ca să nu fie mai prejos, și Parchetul General a pornit propria investigație. Plus, a început o investigație și privind mărturia mincinoasă a lui Andronic într-un alt caz.
Teoretic, Parlamentul nu face o anchetă parlamentară într-un caz în care Justiția a deschis propria anchetă. Dând dovadă de ingeniozitate, parlamentarii au decis ca, prin însuși formularea obiectivelor, să nu atingă problemele anchetate de Parchet.
Pe substanță, ambele anchete sunt frivole. Dacă o declarație a cuiva, fie și bine plasat în istoria evenimentelor este motiv de anchetă, atunci libertățile noastre sunt deja în pericol. Ancheta Parlamentului, însă, poate că nu vizează în mod real alegerile în sine sau încălcarea legii. Ci, în mod indirect, o posibilă conduită improprie a Laurei Codruța Kovesi.
Citiți și: Adevăratul obiectiv al comisiei lui Dragnea
Dacă apare o a doua mărturie că șefa DNA a stat la masă cu "cine nu trebuie", atunci Parlamentul (a se citi PSD-ALDE) are un caz. Dacă apare o dovadă fizică... și mai bine. Dacă Codruța refuză să dea o declarație că da sau nu ... tot se poate specula politic momentul.
Admițând că ancheta Parlamentului e politică, rezultă imediat că și ancheta Parchetului este politică. Dacă cazul Parlamentului este frivol, tot frivol este și al Parchetului. Ba, poate, chiar mai frivol. Paramentul este politic și politica presupune disimulare. Procurorii, în schimb, fac parte din puterea judecătorească, unde sunt magistrați și nu simpli anchetatori.
Dar care să fie scopul parchetului aici? Nu vreau să fac speculații, dar efectele sunt clare. O anchetă făcută de Parchet nu ar deveni niciodată o anchetă de integritate ci ar rămâne una de legalitate. Care nu ar duce nicăieri. Dacă ar fi scoase la iveală comportamente inadecvate, ele ar fi pasate la CSM. Orice ar fi, ca procuror, este mai bine să te judece CSM decât Parlamentul.