Scaune din piatră şi fragmente de oase rupte de mastodont descoperite în California ar demonstra că oamenii au ajuns în Americi până în urmă cu 130.000 de ani, mult mai devreme decât se credea până acum, informează Reuters citând un anunţ făcut miercuri de o echipă de cercetători. Descoperirea este considerată de o parte a cercetătorilor drept una dintre cele mai importante din arheologia americană.
Oamenii de ştiinţă au numit cele cinci unelte rudimentare, ciocane de piatră şi nicovale descoperite în zona San Diego alături de oase fosilizate provenind de la elefanţi preistorici, drept dovezi solide, deşi conjuncturale, ale prezenţei fie a speciei noastre, fie a unui strămoş dispărut, precum omul de Neanderthal, precizează sursa citată.
Geologul James Paces din cadrul U.S. Geological Survey a utilizat metode moderne de datare pentru a determina vechimea oaselor de mastodont găsite, ale smalţului dinţilor şi ale colţilor rezultând că acestea provin din urmă cu 131.000 de ani, plus sau minus circa 9.000 de ani.
Tom Deméré, paleontolog în cadrul Muzeului de Istorie Naturală din San Diego, a declarat că cea mai veche dată acceptată până în prezent atesta prezenţa omului în Lumea Nouă în urmă cu 14.000 până la 15.000 de ani. Astfel, dacă dovezile recente sunt evaluate corect, situl din San Diego ar fi de aproape zece ori mai vechi, potrivit Agerpres.
Citește și: S-a AFLAT: Cine l-a vrut MORT pe oligarhul Vlad Plahotniuc
Descoperirea ar rescrie în mod radical ceea ce se ştia până acum despre primii oameni care au ajuns în Lumea Nouă, însă unii cercetători care nu au fost implicaţi în acest studiu se declară sceptici.
''Dacă data de 130.000 de ani este reală, atunci aceasta este una dintre cele mai mari descoperiri din arheologia americană'', susţine arheologul specializat în perioada paleolitică John McNabb de la Universitatea din Southampton care nu a luat parte la cercetare şi care se autodefineşte ''încă puţin sceptic''.
În cadrul acestei descoperiri nu a fost identificată nici o rămăşiţă de schelet uman, însă scaunele din piatră şi modul în care oasele de mastodont şi molarii acestora ar fi fost sparţi, într-o manieră deliberată, la scurt timp după moartea animalelor, i-au convins pe cercetători că oamenii ar fi fost cei care au făcut acest lucru. Ei au realizat experimente utilizând unelte comparabile acţionând asupra oaselor de elefant şi au constatat tipare de fracturi similare.
Unii sceptici sugerează explicaţii alternative cu privire la rămăşiţele excavate începând din 1992 din zona în care urma să se amenajeze o autostradă, aceştia susţinând că oasele ar fi fost sparte mai recent, de către echipamentele greoaie utilizate în construcţii, şi nu de oameni preistorici.
''Este greu să contrazici dovada clară şi remarcabilă pe care o observăm în tot acest material'', susţine însă arheologul Richard Fullagar din cadrul Universităţii Wollongong din Australia în jurnalul ''Nature'' în care a fost publicat studiul. Acesta a catalogat concluziile ca fiind ''cu adevărat irefutabile''.
Specia noastră, Homo sapiens, a apărut iniţial în Africa, în urmă cu circa 200.000 de ani şi s-a răspândit ulterior în mai multe zone. Momentul în care a ajuns în Lumea Nouă rămâne unul controversat. Informaţiile genetice sugerează că acest lucru s-a petrecut în urmă cu circa 23.000 de ani, deşi estimarea nu este susţinută de dovezi arheologice.
Citește și: Doliu în lumea cinematografiei: Regizorul filmului 'Tăcerea mieilor' a murit
Potrivit specialiştilor, oamenii care au trăit în această regiune din California ar fi putut fi Homo sapiens sau ar fi făcut parte dintr-o altă specie dispărută precum omul de Neanderthal, despre care se ştie că trăia în Siberia, sau omul de Denisovan, despre care se cunosc foarte puţine informaţii.
''Oamenii spărgeau oasele de la membrele acestui mastodont, scoteau bucăţile groase, probabil pentru a confecţiona din ele unelte, şi ar fi putut extrage şi o parte din măduvă pentru a o mânca'', a declarat arheologul Steven Holen de la Centrul American pentru Cercetări Paleolitice din South Dakota.
Holen susţine că oamenii s-ar fi putut deplasa din Siberia în Alaska pe un pod peste Marea Bering, în prezent dispărut, sau ar fi călătorit pe apă de-a lungul coastei asiatice şi apoi în Alaska şi pe coasta vestică a Americii de Nord, către California.