Scurt-metrajul „Zimnicea”, produs în 2019, se pregăteşte să pornească spre publicul românesc. Filmul e regizat de Bogdan Naumovici, cunoscut ca om de publicitate responsabil pentru câteva dintre reclamele care au intrat în imaginarul românilor în ultimele decenii.
Filmul de jumătate de oră intră în măruntaiele efectelor cutremurului din martie 1977 pentru oraşul din Teleorman.
„Până în 2010 nu s-a scris nimic despre asta, nu s-a vorbit despre povestea asta deloc. Asta m-a şi frapat foarte tare. Eu am trăit cutremurul din 77. Ştiu cât de prezent a fost în conversaţiile din epocă. Toată lumea se întreba cum a venit unda asta seismică din Vrancea de a lovit Bucureştiul şi fix Zimnicea. Astea au fost cele două oraşe afectate. Nu au existat răspunsuri în epocă şi toată lumea s-a mirat. Nu s-a ştiut nimic timp de treizeci şi ceva de ani de povestea asta, ceea ce e de mare mirare”, a explicat Bogdan Naumovici, pentru MEDIAFAX.
Cunoscut ca om de publicitate, Naumovici spune de această dată povestea reacţiei autorităţilor comuniste după primele raportări ale efectelor cutremurului la Zimnicea.
„Am văzut ştirea şi mi-a rămas în cap. Nu mă gândeam să fac film. Am văzut-o, m-a izbit povestea reală... am zis ”. Când am început să mă gândesc să fac un film de scurt-metraj, vorbeam cu Adrian Văncică despre , filmul românesc de pe lista lungă de la Oscar, de poveşti din vremea comunismului care se pot spune într-un scurt-metraj. I-am zis că aş face un film despre ce s-a întâmplat la Zimnicea, am zis că aş spune povestea asta, cred că lumea trebuie s-o ştie”, mai spune Bogdan Naumovici.
Regizorul povesteşte că problemele cele mai mari au fost legate de reproducerea scenelor de cutremur: „A mers repede filmarea. Cel mai mult a durat partea cu cutremurul. A trebuit să amenajăm şi scena şi scaunele din public. Erau pe nişte platforme cu arcuri, erau mobile, cumva, şi noi trebuia să avem grijă să nu-şi rupă lumea picioarele. În plus, zidurile care cădeau a fost nevoie să fie reconstruite de patru ori. Alea mi-au mâncat jumate dintr-o zi de filmare. Altfel, fragmentele de actorie, pentru că am avut actori buni, au mers repede”.
În distribuţie se regăsesc Dan Aştilean, Mihai Călin, Gavril Pătru, Iulia Verdeş, Dana Tapalagă, Daniel Stanciu şi Marius Tomescu.
„Oamenii mai în vârstă decât mine îmi spun că le dă frisoane realismul dialogului de pe vremea aia. L-am scris cum ţin eu minte că se vorbea, cu , cu toate prostiile alea de expresii din epocă. Eu l-am dat exemplu pe Dincă, Ion te leagă, cum i se spunea. El era prototipul secretarului de judeţ, al lui Anghel, puterea absolută care corupe absolut”, a mai explicat Naumovici, pentru MEDIAFAX.
Filmul realizat acum are propria sa istorie, iar o bună parte din aceasta este legată de tendinţa ficţiunii de a deveni realitate, aşa cum s-a întâmplat şi în povestea din 1977. Atunci, raportările fictive ale daunelor ar fi atras distrugerea oraşului doar pentru a răspunde aşteptărilor de la Bucureşti. Acum, numele inventat pentru unul dintre personaje s-a dovedit că este aproape acelaşi cu numele persoanei de acum peste patru decenii.
„Am tot încercat să mă documentez să aflu cum i-a chemat pe cei trei, pe fostul primar, pe cel care urma să fie numit în 4 martie şi pe secretarul de partid. Şi nu am găsit nicăieri. Nu am găsit nicăieri. Am căutat în arhive de la Comitetul Central, am găsit ce vrei şi ce nu vrei, dar pe ăştia nu i-am găsit. Le-am dat nume fictive. Ştefan, Dumitru şi Anghel sunt nume fictive. Şi am aflat, când filmul era în producţie am aflat că pe noul primar îl chema chiar Dumitru. În cel mai recent interviu al lui, prin 2012, el spune că nu e adevărat, că ei nu au dărâmat nimic. E foarte interesant, pentru că mi-a confirmat mie povestea pe care am scris-o fără să ştiu... pentru că pe el l-am scris ca pe un tip relativ inocent care se corupe în film. Toată lumea, după ce vede filmul ăsta, pune mâna pe telefon şi se uită dacă e adevărat. Şi o să vezi că vocea cea mai vehementă e cea a actualului primar, care e de vreo cinci mandate acolo. El e cel care povesteşte varianta reală a faptelor. Când vine vremea cutremurului se mai fac nişte reportaje despre asta şi se pomeneşte de Zimnicea. Teoria mea este că atunci când au venit peste ei şi i-au dărmat... ţin bine minte cutremurul din '77. Atunci s-a auzit pentru prima dată cuvântul ăsta... Noi am dormit în şcoala de vizavi, nu a mai intrat nimeni în blocuri de teama că vin replici. Cred că în şocul momentului, dacă totul s-a întâmplat foarte rapid şi au venit şi le-au spus , lumea nu a mai protestat. Asta cred eu. Nu mi-a confirmat nimeni teoria asta dar am încercat să îmi explic de ce nu s-a auzit în epocă”, a dezvăluit Naumovici.