Distribuţia regională a infrastructurii feroviare este determinată şi de evoluţii istorice specifice, caracteristicile geografice, precum şi prezenţa activităţilor economice, cum ar fi ramuri ale industriei grele sau infrastructurile aferente porturilor maritime. Hamburg şi Bremen sunt două regiuni mai mici unde prezenţa extinsă a liniilor de cale ferată de transport către şi de la porturile maritime contribuie la densitatea ridicată a reţelei feroviare.
Citește și: Contra-informațiile militare MOBILIZATE în cazul ASASINATULUI din Vest
Liniile de cale ferată pentru transportul mărfurilor joacă de asemenea un rol cheie în unele regiuni, unde mineritul şi industria oţelului rămân importante, acum ar fi regiunea Saarland din vestul Germaniei (134 km per la 1.000 kilometri pătraţi) şi Slšskie, în sudul Poloniei (156 km per la 1.000 kilometri pătraţi).
În România, densitatea reţele feroviare în 2019 era de 45 km de căi ferate la 1.000 kilometri pătraţi, cea mai ridicată densitate se înregistra în regiunea Bucureşti-Ilfov, 153 km per la 1.000 kilometri pătraţi, iar cea mai scăzută în regiunea Sud-Muntenia, 36 km per la 1.000 kilometri pătraţi.