Premium
China are puterea și capacitatea militară de a ocupa Taiwanul, dar o astfel de victorie ar veni cu un cost extrem de ridicat pentru armata chineză. Invazia Taiwanului nu e posibilă fără o acțiune propriu-zisă de debarcare pe această insulă, acțiune mult mai complexă și riscantă decât debarcarea din Normandia din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Conform documentelor istorice, pierderile suferite de forțele aliate și germane în cele trei luni ale campaniei din Normandia se ridică la peste 500.000 de militari uciși, răniți și dispăruți. Iar numărul civililor uciși, în cazul debarcării din Taiwan, ar putea fi chiar mai mare, se arată într-o analiză a CNN.
China dispune în prezent de o forță militară impresionantă: deține mai multe trupe terestre, mai multe rachete și nave decât Taiwanul și orice alți aliați potențiali ai guvernului de la Taipei, precum SUA ori Japonia.
Astfel, la sfârşitul anului 2020, China dispunea în total de 360 de nave de război de suprafaţă şi submarine, comparativ cu 297 de nave ale întregii flote a SUA, potrivit US Naval Intelligence Office (ONI) și se estimează că în 2025, China va avea 400 de nave de luptă.
Din componenţa marinei chineze fac parte şase submarine nucleare dotate cu dispozitive pentru lansarea de rachete nucleare (SNLE) şi aproximativ 40 de submarine de atac, între care şase cu propulsie nucleară, conform Military Balance.
SUA poate conta la rândul său pe 21 de submarine de atac şi opt cu SNLE cu baza în Pacific, în principal la Pearl Harbor, potrivit US Navy.
De asemenea, dacă Statele Unite au 5 dintr-un total de 11 portavioane în regiune, China a început construcţia celui de-al treilea portavion şi construieşte tot mai multe distrugătoare.
Practic, dacă guvernul de la Beijing este cu totul decis să ocupe Taiwanul, o poate face, din punct de vedere militar.
Dar cu un preț extrem de ridicat în ceea ce privește pierderile pe care le-ar suferi armata chineză, dar și a celor înregistrate în cazul militarilor sau civililor din Taiwan.
„Ar fi un masacru pentru flota chineză”
În primul rând, este extrem de dificil - chiar și pentru o armată modernă din secolul XXI - să transporți pe mare o forță de invazie și să traversezi în siguranță 177 de kilometri pe mare, echivalentul lățimii Strâmtorii Taiwan care separă China continentală de insula Taiwan.
„Armata chineză ar trebui să transporte astfel mii de tancuri, piese de artilerie, transportoare blindate și lansatoare de rachete, împreună cu militarii. Sunt munți de echipamente și veritabile «lacuri» pline de combustibil care trebuie transportate pe calea apei”, conform unei analize The Diplomat de anul trecut, citate de CNN.
„Ar fi un masacru pentru flota chineză”, a declarat Phillips O'Brien, profesor de studii strategice la University of St. Andrews din Scoția.
Și asta deoarece Taiwanul își concentrează apărarea pe nave mici și rapide, greu de detectat și lovit, care pot lansa rachete antinavă, precum și pe baterii de coastă navală care lansează, la rândul lor, rachete antinavă.
„Vor fi sute, dacă nu mii de nave chineze care se vor afla în raza acestor rachete”, a precizat pentru CNN Thomas Shugart, fost căpitan de submarin și analist la Center for a New American Security.
Conform strategiei militare de bază, pentru ca un atac să aibă șanse de reușită, este nevoie ca forțele în atac să le depășească numeric pe cele în apărare într-o proporție de 3:1. În condițiile în care armata taiwaneză ar putea mobiliza 450.000 de militari, China ar trebui să transporte pe mare o flotă de invazie de peste 1,2 milioane de soldați.
Doar o astfel de operațiune amfibie ar dura săptămâni și, în ciuda puterii sale navale, nici măcar China nu dispune de o astfel de capacitate militară de a putea susține o debarcare de asemenea proporții.
Lecția Ucrainei. Cum ține Taiwanul în șah China
Totodată, China ar putea încerca să obțină superioritatea aeriană încă din primele zile ale invaziei. Beijingul dispune de 1.600 de avioane de luptă, în vreme ce Taiwanul are sub 300 de astfel de aparate.
Este foarte posibil ca Beijingul să fi învățat din lecțiile războiului din Ucraina, unde Rusia încă nu a reușit să obțină în întregime superioritatea aeriană deasupra Ucrainei.
Dar, în egală măsură, lupta ucrainenilor împotriva invadatorilor ruși reprezintă o sursă de inspirație și pentru apărătorii Taiwanului.
Recent, Taiwanul a interceptat 30 de avioane ale Chinei, care au intrat în zona sa de apărare aeriană, fiind cea mai mare incursiune de acest fel din 23 ianuarie. Atunci, China a trimis 39 de avioane în preajma insulei pe care o revendică drept teritoriu propriu. Autoritățile de la Taipei consideră aceste activități militare au ca scop epuizarea forțele taiwaneze și testarea capacității de reacție.
Concomitent, Taiwanul a anunțat dublarea producției anuale de rachete, inclusiv antiaeriene.
În acelaşi timp, Taipeiul reușește să țină în șah Beijingul prin faptul că Taiwanul domină în prezent sectorul crucial al așa-numitelor microcipuri de sub 10 nanometri, esențiale inclusiv pentru industria militară.
China ar avea mult de suferit dacă ar pierde accesul la preţioasele cipuri taiwaneze. Mai exact, în cazul unei invazii militare chineze, nu există nicio garanţie că Beijingul va reuşi să cucerească intacte fabricile de semiconductori de pe cuprinsul Taiwanului. Distrugerea acestor fabrici ar afecta grav economia Chinei - şi ea total dependentă de cipurile taiwaneze.
Piaţa chineză acoperă în acest moment 60% din cererea mondială de semiconductori. 90% dintre semiconductori sunt importaţi de China sau produşi local de către firme străine.
De asemenea, o invazie a insulei ridică mari probleme și în privința civililor și a pierderilor considerabile pe care populația civilă, incapabilă să se refugieze de pe insulă, le-ar suferi în cazul unui astfel de atac. Taiwanul are o populație de 24 de milioane de persoane, iar majoritatea acestora locuiesc în zone urbane aglomerate. De pildă, în capitala Taipei se înregistrează o densitate de 9.575 de locuitori pe kilometru pătrat. Comparativ, orașul Mariupol - supus recent unui asediu de 3 luni cu prilejul invaziei Rusiei în Ucraina - avea o densitate 2.690 de locuitori pe kilometru pătrat.
