DESCARCĂ APLICAȚIA: iTunes app Android app on Google Play Windows Phone Store
CELE MAI NOI ȘTIRI ȘI ALERTE BREAKING NEWS: ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Analiză: Mutarea prin care americanii au dat șah Rusiei

www.deadline.com
Donald Trump Vladimir Putin

În opinia analistului Iulian Chifu, Rusia a fost pusă într-o situație dificilă, rămânând în brațe cu un adevărat cartof fierbinte prin decizia administrației Trump de retragere a trupelor din Siria.

Adevărul:

Au curs râuri de cerneală pentru a sublinia victoria Rusiei, a Siriei lui al Assad şi chiar a Daesh-ISIS, autoproclamat Stat Islamic, ca urmare a anunţului retragerii trupelor americane din Siria.
Oricât ar fi de adevărate şi reale argumentele, Moscova se confruntă astăzi cu o realitate diferită de cea în care era doar băiatul rău care strica înţelegerile altora, cu precădere ale americanilor, pentru a fi băgată în seamă şi prinsă în înţelegerile globale.
Cel mai mare rău: responsabilitatea totală a Siriei, cu toate condiţionările din teren
Situaţia nu a fost premeditată la anunţul retragerii trupelor americane din Siria. Astfel, după datele care au răzbătut din interiorul administraţiei Trump, retragerea a fost o decizie intempestivă a impulsivului şi originalului Preşedinte american, pe un impuls ce viza rivalitatea sa cu James Mattis, pe atunci respectatul Secretar al Pentagonului. Dintr-o pornire intempestivă, s-a trecut la anunţarea retragerii, nicidecum dintr-un calcul sau strategie planificată şi gândită din timp.
Pe de altă parte, establishmentul american, structura administrativă şi birocratică de la Washington, cea care dă substanţă, consistenţă şi capacitate administrativă, l-a învăţat pe Trump şi, pentru a putea diminua şi recupera eventualele costuri ale deciziilor sale, pentru a valorifica chiar asemenea momente, a pregătit strategii de recuperare şi ieşire din fiecare context, în avantajul Statului American. Şi în acest caz e vorba despre o îmbrăţişare a doctrinei Reagan 2, despre care am vorbit. Aceasta conţine cursa înarmărilor, sugrumarea economică a Rusiei (aşa cum s-a întâmplat cu Uniunea Sovietică la sfârşitul anilor 80), dar şi înnămolirea Rusiei în Siria, după modelul aplicat de Reagan cu URSS în Afganistan, între 1979-1989.
Deci Rusia a rămas în braţe cu cartoful fierbinte şi descoperă greutatea pretinselor victorii, la nivel militar, care antrenează responsabilităţi şi costuri mari pentru stabilitate, pace şi reconstrucţie. În Siria e departe de a fi pace, iar Rusia rămâne în braţe cu toate problemele spinoase ale rivalităţilor şi condiţiilor puse de marile puteri – SUA şi statele europene, cu precădere, puterile regionale – Turcia şi Iran, în primul rând, partenerii săi din formatul Astana, apoi Arabia Saudită şi Israel; în fine cu grupările din interiorul Siriei – loialiştii allawiţi ai lui Al Assad, miliţiile şiite, kurzii şi rivalii conflictelor sectare, în afara opoziţiei şi grupărilor puternice ce deţin fiefuri în Siria. (Mai multe detalii AICI)

contributors.ro:

Strategia lui Trump este deja cunoscută. Anunţă mai întâi retragerea din marile Tratate ale deceniilor sau anilor trecuţi, pentru ca imediat după aceea să forţeze, prin puterea uriaşă a „argumentelor” şi condiţionărilor politico-economico-militare ale primei Mari Puteri a lumii, o renegociere a acestor tratate, în noi condiţii, impuse de el.
Această politică a început să dea rezultate parţiale. De exemplu, Canada şi Mexic au cedat anul trecut şi au renegociat fostul NAFTA, ratificat în 1993, acceptând o nouă formulă (USMCA) care convine, se pare, mai mult intereselor economiei americane decât precedenta versiune.
În alte situaţii însă, europenii sau Marile Puteri non-occidentale (Rusia, China) nu au cedat presiunilor americane şi nu acceptă renegocieri, aşa cum este cazul cu Acordul climatic de la Paris sau cu Acordul nuclear cu Iranul (JCPOA), care sunt menţinute în viaţă dar cu mari eforturi. Recent, a apărut în media americane informaţia că Trump a discutat la un moment dat cu consilierii săi chiar posibilitatea retragerii SUA din NATO, evident un mijloc puternic de constrângere pentru renegocierea bazelor financiare ale Tratatului fondator al Alianţiei Nord-Atlantice de la Washington, din aprilie 1949. Nu a mai dat curs (cel puţin până în prezent) acestei intenţii catastrofale, dar motivul este tocmai faptul că i s-ar fi spus să nu forţeze nota cu vest-europenii, pentru că Franţa şi Germania abia aşteaptă să înlocuiască NATO cu Armata Europeană creată prin mecanismul PESCO din Tratatul de la Lisabona, întărit acum şi de Tratatul de la Aachen.
Scutul antirachetă de la Deveselu poate fi însă o temă mare şi o temă mică în acelaşi timp. Depinde cum privim lucrurile. Depinde ce va mai fi pe talerele balanţei. Sunt şi teme mai importante decât scutul de la Deveselu, şi pentru americani, şi pentru ruşi. Depinde deci de cum se va pre-negocia agenda discuţiilor americano-ruse care vor avea loc în acest mandat al lui Trump, căci trebuie spus că Donald Trump nu va încheia actualul mandat fără o negociere complexă cu Rusia lui Putin. (Mai multe detalii AICI)

Ziarul Financiar:

În Ungaria, salariaţii de la fabrica Audi au declanşat o grevă, care a perturbat o parte din lanţul Volkswagen: angajaţii cer salarii ca ale celor din vest.
Ungurii sunt mai prost plătiţi decât cei din Cehia, care au salarii mai mari cu 25%, din Slovacia – cu 28% mai mult, din Polonia – cu 39% mai mult, sau din Belgia, de 3,6 de ori mai mult, scrie Bloomberg.
Văzându-i pe colegii lor unguri în stradă, şi cehii au ameninţat cu greva dacă nu li se cresc salariile.
La noi, parcă acum doi ani de zile salariaţii de la Dacia au vrut să facă o grevă tot pe tema majorărilor salariale, dar nu au făcut comparaţie cu salariile colegilor lor de la Paris, ci doar discutau cu conducerea fabricii procentul de creştere.
Extinzând puţin subiectul, m-am întrebat cum ar arăta o grevă corporatistă la Bucureşti, la Microsoft, la Oracle, la IBM, la HP, la Ubisoft etc.
Pentru ce ar protesta angajaţii?
Pentru majorări salariale? Salariile din IT, din România, depăşesc pe medie 1.500 de euro, iar cei din marile companii sigur au peste 2.000 de euro pe lună.
Ar vrea să aibă aceleaşi salarii ca şi cei de la Seattle, San Francisco, New York?
Ar protesta pentru condiţiile de muncă? În IT, companiile nu mai ştiu ce să le ofere angajaţilor ca să vină să lucreze pentru ele sau ca să rămână. Cafeaua este gratis, iar cafeterii există la fiecare clădire de birouri. Pentru mâncarea de la cantină, firmele de catering nu mai ştiu ce să ofere astfel încât clientul, angajaţii lui să fie mulţumiţi.
Pentru ce să mai protesteze? (Mai multe detalii AICI)

ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Fii la curent cu cele mai noi stiri.

Urmărește stiripesurse.ro pe Facebook

×
NEWSLETTER

Nu uitaţi să daţi "Like". În felul acesta nu veţi rata cele mai importante ştiri.