NARAȚIUNE DE PERSECUȚIE ORCHESTRATĂ
O serie de informații și documente judiciare sugerează că sistemul de justiție din Republica Moldova a fost folosit pentru a construi o narațiune convenabilă unuia dintre cei mai controversați fugari ai țării, Veaceslav Platon. Sub pretextul combaterii corupției, anumite dosare au fost direcționate astfel încât să îl prezinte pe Platon drept victimă a represiunii politice, în încercarea de a-i bloca extrădarea din Regatul Unit. În joc se află credibilitatea justiției moldovenești și, nu în ultimul rând, destinul juridic al fostului șef al Procuraturii Anticorupție, Viorel Morari, prins în centrul unei construcții judiciare cu mize internaționale, notează telegraph.md.
Potrivit investigațiilor, strategia apărării lui Platon se bazează pe consolidarea imaginii acestuia de „disident persecutat”, idee prezentată în fața instanțelor britanice și întărită, ulterior, printr-o hotărâre controversată pronunțată la Chișinău pe 27 octombrie 2025. Decizia instanței moldovenești, prin care în motivare se admite practic versiunea lui Platon asupra evenimentelor din ultimul deceniu, oferă avocaților săi un argument cheie în opoziția față de extrădare.
OBIECTIVUL ASCUNS: BLOCAREA EXTRĂDĂRII LUI PLATON
Platon, acuzat de implicare într-una dintre cele mai ample scheme de spălare de bani din spațiul ex-sovietic, s-a refugiat la Londra, de unde luptă pentru a evita întoarcerea în Republica Moldova. Pentru judecătorii britanici, demonstrarea riscului de persecuție este un element crucial în procedura de extrădare, iar echipa juridică a lui Platon exploatează tocmai această cale. Cererea de azil depusă în Marea Britanie, însoțită de afirmații potrivit cărora acesta ar fi un „disident” urmărit politic, părea inițial o linie defensivă fragilă, bazată doar pe declarații.
Schimbarea radicală a survenit odată cu hotărârea din 27 octombrie de la Chișinău, care validează pentru prima dată, într-un document oficial, tezele centrale ale narațiunii lui Platon. În acest context, avocații săi pot susține în fața instanței britanice că statul moldovean însuși a confirmat existența unei persecuții politice, punând sub semnul întrebării legitimitatea cererii de extrădare.
DOSARUL VIOREL MORARI – O CONDAMNARE „REGIZATĂ”
În centrul acestei construcții juridice se află dosarul fostului procuror-șef al Anticorupției, Viorel Morari, un magistrat recunoscut pentru investigațiile sale în dosare sensibile și pentru confruntările sale cu grupurile de influență. După cinci ani de proces, instanța l-a achitat pentru două capete de acuzare grave, dar l-a găsit vinovat pentru o infracțiune minoră, pentru care răspunderea se prescrisese deja. Soluția, care nu produce nicio consecință juridică reală, ridică semne de întrebare deoarece lasă neatinsă o constatare formală de vinovăție, oferind totodată materialul necesar pentru motivarea amplă care a urmat.
Pronunțarea sentinței a fost amânată din cauza divergențelor din completul de judecată, semn al tensiunilor interne generate de o cauză devenită brusc centrală într-o miză ce depășește cu mult persoana lui Morari. Pentru fostul procuror, scenariul creează un rezultat paradoxal: în timp ce este privat de posibilitatea recursului, numele său este folosit ca element de decor într-o construcție care vizează cu totul alte interese.
DE CE PARE O HOTĂRÂRE CONSTRUITĂ
Dacă scopul ar fi fost o evaluare strict juridică, instanța ar fi trebuit fie să îl achite complet pe Morari, fie să pronunțe un verdict la timp pentru aplicarea unei pedepse, dacă ar fi considerat că probele o impun. Dar hotărârea intervenită exact după prescrierea acuzației minore și motivarea extinsă asupra unor fapte care nu făceau obiectul cauzei sugerează că dosarul Morari a fost folosit ca vehicul pentru a certifica versiunea lui Platon.
Elementul central este tocmai motivarea instanței, în care judecătorii preiau fără rezerve povestea persecutării lui Platon, incluzând afirmații despre deposedarea ilegală a acestuia de active, presiunile exercitate asupra lui de tabăra fostului oligarh Vladimir Plahotniuc și folosirea dosarelor penale ca instrument de intimidare. Niciuna dintre aceste chestiuni nu era relevantă pentru fapta imputată lui Morari, dar ele au fost introduse în decizie și validate juridic.
INSTANȚA VALIDEAZĂ NARAȚIUNEA LUI PLATON
Această extindere a motivării instanței transformă declarațiile lui Platon în fapte acceptate de o autoritate judiciară, exact ceea ce îi lipsea pentru a-și fundamenta apărarea în fața instanțelor britanice. Preluarea narativului său într-o hotărâre oficială este de natură să compromită grav demersurile Republicii Moldova de a-l readuce în fața legii.
Chiar dacă dosarul Morari nu avea nicio legătură directă cu acuzațiile aduse lui Platon, hotărârea îi conferă acestuia un instrument de apărare cu potențial major. În condițiile în care instanțele britanice sunt sensibile la riscul de abuz politic, un astfel de document poate înclina decisiv balanța. Și mai grav, se conturează riscul ca această decizie să fie folosită ulterior de Platon pentru a solicita despăgubiri de sute de milioane de dolari, în calitate de pretinsă victimă a sistemului.
DUBLA IPOSTATĂ A JUDECĂTOAREI CUCERESCU
Judecătoarea Ana Cucerescu, membră a completului din dosarul Morari, se regăsește într-o poziție cheie în desfășurarea evenimentelor, după ce, în ultimele luni, a acumulat atât capital de imagine, cât și atenție publică. În august, ea a pronunțat o sentință severă în dosarul Evgheniei Guțul, asociată cu gruparea fugarului Ilan Șor, ceea ce i-a consolidat o reputație de magistrat inflexibil.
Ulterior, a devenit ținta unei campanii agresive de intimidare, cu amenințări și mesaje terifiante, transformând-o practic într-o figură de martir al justiției. În acest context, implicarea ei în dosarul Morari a fost percepută ca o garanție de imparțialitate. Totuși, cererea avocaților lui Platon de recuzare a celorlalți doi judecători, nu și a ei, ridică semne de întrebare asupra rolului pe care l-ar fi putut juca în conturarea verdictului.
REZULTATELE UNEI STRATEGII CU MIZE NAȚIONALE
Impactul acestei construcții juridice depășește cu mult sfera unui simplu dosar penal. Dacă Veaceslav Platon reușește să evite extrădarea invocând chiar hotărâri ale instanțelor moldovenești, Republica Moldova riscă să piardă definitiv posibilitatea tragerii la răspundere pentru faptele de care este acuzat și, totodată, șansa recuperării unor prejudicii uriașe.
Mai mult, prin constituirea ca parte civilă în dosarul Morari, Platon solicită deja despăgubiri de 300 de milioane de dolari, iar hotărârea din octombrie poate servi ca temei pentru viitoare acțiuni împotriva statului. Pentru un sistem de justiție aflat în proces de reformă, astfel de evoluții reprezintă o amenințare directă la adresa stabilității și credibilității instituționale.
UN SEMNAL DE ALARMĂ PENTRU JUSTIȚIE
Cazul Morari, prin modul în care a fost gestionat, indică o deturnare gravă a justiției, care riscă să transforme hotărârile judecătorești în instrumente de protecție pentru personaje influente. Republica Moldova se confruntă astfel cu o provocare esențială: apărarea independenței sistemului judecătoresc în fața tentativelor de manipulare.
Pentru Viorel Morari, aceste evoluții reprezintă mai mult decât o injustiție personală. Ele îl plasează în centrul unei operațiuni cu consecințe internaționale, în care numele său este folosit pentru a legitima interese obscure. Pentru statul de drept, însă, miza este și mai mare: nevoia de a demonstra că justiția nu poate fi folosită ca instrument într-o strategie de fugă de răspundere sau ca vehicul pentru narative convenabile unor persoane acuzate de fraude majore.
Comentează