Premium
Scriitorul Andrei Pleşu afirmă, într-un interviu acordat Spotmedia.ro, că ”noi nu apreciem oamenii mari când sunt în viaţă, dar le facem parastas”, concluzia sa fiind că ”avem acest cult al comemorării, fără să avem cultul valorificării”, informează News.ro.
”Când eşti într-o cultură mică, în care limba vorbită, obiceiurile, educaţia sunt de un tip nu neapărat concordant cu restul, sigur că ai o problemă în plus. Pe de altă parte, sunt mari români care au avut mare succes în afara teritoriului ţării, ceea ce înseamnă că, de fapt, calitatea omului, a creatorului, nu e mai mică aici decât în alte locuri. Brâncuşi a reuşit perfect, fiind un biet ţăran din Olt. Nu mai vorbim de Enescu. Avem o problemă când trebuie să recunoaştem că mari români au sfârşit prin a părăsi ţara, începând cu Caragiale, care a făcut-o în mod declarativ şi argumentat şi terminând cu Mircea Eliade, Cioran, Eugen Ionescu sau Enescu”, declară Andrei Pleşu în interviul acordat Spotmedia.ro.
În opinia sa, în România există şi ”un fel de anti-elitism”, avem un fel de ”bombăneală” la adresa celor din “turnul de fildeş” şi atunci nici nu-i încurajăm foarte mult şi asta e un fel intern de a nu promova ceea ce este valoare internă.
”Tot spun asta, noi nu apreciem oamenii mari când sunt în viaţă, dar le facem parastas. Ne place parastasul. A murit Brâncuşi, nu au vrut să ne dea o parte din lucrările lui, ca moştenire României. N-am fost de acord, dar după ce a murit, eu eram în guvern când s-a discutat dacă n-ar fi bine să luăm osemintele lui Brâncuşi şi să le aducem în România. Nu lucrările, adică pe acelea le lăsăm unde sunt, dar măcar să avem noi oasele lui. Au mai fost discuţii din acestea, pe toate domeniile, cum să aducem mormintele de la Paris la Bucureşti. Avem acest cult al comemorării, fără să avem cultul valorificării”, a conchis Andrei Pleşu.
