Andrei Pleșu mărturisește că are o problemă cu imnul național: 'Te pune într-o poziție de mahmureală, este demobilizator' / VIDEO

„Eu am o problemă cu imnul nostru național”, a mărturisit filosoful Andrei Pleșu. La evenimentul „O conversație despre 30 de ani de România”, organizat de Asociația Rethink România, la Institutul Francez din București, filosoful Andrei Pleșu și psihologul Daniel David au discutat despre trăsăturile poporului român.

„Fiindcă vorbeam de euforia naufragiului și de o tentă așa sumbră, pe care o savurăm uneori. Ne place să ne văităm, ne place să ne arătăm victime, dar eu am o problemă cu imnul nostru național: „Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte / În care te adânciră barbarii de tirani”. Ai o lume care e împotriva ta și dormi ca... nesimțitul și tu nu faci nimic”, a susținut Pleșu.

Filosoful și-a notat cum începe imnul maghiar: „Doamne, binecuvântează-l pe maghiar cu bunăvoie, cu belșug!”. „E ceva mai tonic, totuși” – a comentat Pleșu.

El a adus în discuție și imnul înălțător și mobilizator al Uniunii Europene – „Odă bucuriei” a lui Beethoven, comparându-l cu al României. „Imnul României te pune dintr-o dată într-o poziție de mahmureală bătută din toate direcțiile de cine a vrut. Este ceva demobilizator, din păcate. Și trebuie și la asta să ne gândim, poate puțin”, a opinat filosofiul.

Psihologul Daniel David a analizat mai „îngăduitor” imnul, subliniind că românii aveau nevoie de astfel de versuri mobilizatoare în momentul în care acesta a fost compus. „Eu aici sunt un pic mai îngăduitor. În sensul că mă gândesc când s-au scris versurile, prin 1848. A fost o revoluție, am avut nevoie de o anumită muzică, am avut nevoie de exagerări atunci. Am avut nevoie să avem o soartă la care să se închine ceilalți. Am avut nevoie de un de un mecanism mobilizator.”, consideră David, rectorul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.

Dar tot el recunoaște că odată aduse în actualitate, versurile nu mai sună așa de bine. „Ne întrebăm ce soartă să avem și ceilalți să se închine la ea, că nu sună prea bine în prezent. Dar repet, eu sunt mai îngăduitor gândindu-mă în ce context a apărut și gândindu-mă care sunt versurile care se cântă la în mod oficial, primele două, a patra și ultima, care totuși sunt mai rezonabile?”, a susținut psihologul de la Babeș-Bolyai.