Oamenii sunt din ce în ce mai conștienți de neurodiversitate, iar diagnostice precum autismul și ADHD devin din ce în ce mai frecvente. Oamenii de știință încep să acorde atenție ideii că unele dintre animale pot, de asemenea, să experimenteze lumea în moduri diferite, potrivit mediafax.
Conceptul este nou, dar această cercetare poate contribui la aprofundarea legăturilor noastre cu animalele de companie.
Oricine a trăit cu animale, le-a dresat sau le-a îngrijit va fi conștient de cât de individuale pot fi diferențele dintre personalitățile lor. Dar animalele pot fi într-adevăr neurodivergente? Ce ar putea însemna acest lucru pentru modul în care le îngrijim, le dresăm și le gestionăm?
Neurodiversitatea este o variație a modului în care oamenii se comportă și a modului în care funcționează creierul lor. Aceasta este rezultatul diferențelor structurale și chimice din creier. Dar diagnosticarea animalelor cu afecțiuni umane poate fi problematică, potrivit Science Alert.
Animalele nu ne pot spune direct cum percep lumea sau nu pot răspunde la întrebările tipice de diagnostic. Cu toate acestea, cercetările indică faptul că o serie de specii, inclusiv câini, șobolani, șoareci și primate neumane, pot prezenta semne genetice și comportamentale de neurodiversitate.
De exemplu, la câini s-au descoperit diferențe structurale în genele cunoscute a fi asociate cu comportamentul hipersocial.
Comportamentul impulsiv la câini este, de asemenea, legat de nivelurile scăzute ale neurotransmițătorilor serotonină și dopamină. Serotonina este importantă pentru stabilitatea emoțională, în timp ce dopamina ajută la concentrare.
Dezechilibrele și dificultățile în reglarea acestor neurotransmițători pot fi, de asemenea, asociate cu ADHD la oameni și sunt adesea caracterizate prin impulsivitate.
Oamenii de știință au dezvoltat modele animale de autism pentru a-i ajuta să înțeleagă factorii legați de riscul crescut și pentru a putea explora potențialul sprijin terapeutic. Aceste modele sunt dezvoltate din animale crescute selectiv, crescute în laborator și s-ar putea să nu reprezinte pe deplin diversitatea tipică a populației.
De exemplu, unii câini din rasa beagle au o mutație într-un genă numită Shank3, care este asociată cu autismul la oameni și se caracterizează adesea prin dificultăți în interacțiunile sociale. Beagle-ii cu mutația Shank3 manifestă, de asemenea, o dorință redusă de a interacționa cu oamenii. Se pare că aceștia au o semnalizare celulă-celulă redusă în regiunile creierului legate de atenție.
De asemenea, aceștia demonstrează mai puțin ceea ce se numește cuplare neurală cu oamenii. Cuplarea neurală este momentul în care activitatea cerebrală a două sau mai multe persoane se aliniează atunci când interacționează.
De obicei, aceasta apare atunci când oamenii povestesc sau predau, dar un studiu din 2024 a descoperit că apare și atunci când câinii și oamenii se privesc în ochi.
Prin urmare, mutația Shank3 ar putea duce la afectarea procesării și semnalizării neuronale, limitând interacțiunile sociale spontane și legăturile dintre câini și oameni.
Puii care au avut experiențe limitate sau negative cu oamenii în primii ani de viață pot deveni mai puțin sociabili și orientați către oameni. Nu este ușor să se identifice dacă cauza acestui comportament este biologică, de mediu sau o combinație a celor două.
Câinii cu diferențe de comportament sunt evaluați în mod similar folosind scale de evaluare, administrate în principal de dresori și îngrijitori. Cu toate acestea, analiza video și învățarea automată au fost testate ca metode mai obiective de identificare a câinilor cu comportament similar ADHD.
Acest tip de cercetare pe animale poate contribui la minimizarea subiectivității în diagnosticul uman. Măsurătorile obiective au fost, de fapt, testate și pentru oameni, cum ar fi mișcarea ochilor în evaluările ADHD.
Comportamente neurodiverse
Problemele comportamentale la pisici și câini care le afectează bunăstarea sunt frecvente. Un articol din 2024, care a colectat date raportate de proprietari de la peste 43.000 de câini din SUA, a raportat că peste 99% dintre câinii de companie înrolați în studiu prezentau cel puțin o problemă comportamentală.
Comentează