Pasiunea exagerată a lui Nicolae Ceaușescu pentru vânătoare nu s-a limitat la partide opulente sau colecții de trofee impresionante. În spatele blănurilor rare și al coarnelor spectaculoase, liderul comunist a lăsat în urmă o moștenire periculoasă și aproape necunoscută: aclimatizarea în România a muflonului, o specie sălbatică și exotică, supranumită „oaia sălbatică”.
Originar din insulele Corsica și Sardinia, muflonul este singura specie de oaie sălbatică din Europa. Masculii sunt recunoscuți pentru coarnele spiralate impunătoare, care devin arme letale în sezonul de împerechere. Deși cântărește doar 50 de kilograme, animalul poate sări până la doi metri și, în anumite circumstanțe, poate deveni agresiv față de oameni, scrie click.ro.
Puțini români știu că această specie trăiește și pe teritoriul țării. În prezent, doar 65 de exemplare mai există în rezervația de la Negureni, în Dobrogea, într-o zonă împrejmuită de 300 de hectare.
Capriciu de vânător transformat în decizie de stat
Deși muflonul mai fusese adus în România în perioada interbelică, populația sa a dispărut în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Repopularea a fost reluată în anii ’60, iar inițiativa a fost consolidată în anii ’80, la dorința directă a lui Ceaușescu. Obsedat de trofee inedite, dictatorul a comandat aducerea a zeci de exemplare din Austria și din grădini zoologice, pentru a le introduce în zonele Băneasa, Cernavodă și apoi în Vâlcea.
Muflonii au devenit rapid vânat de lux. O partidă costă aproximativ 2.000 de euro, iar coarnele unui exemplar matur pot valora până la 3.000 de euro. Recordul național la această specie – 210,90 puncte C.I.C. – a fost atins în 1996, la Scroviștea. La nivel mondial, Cehia deține recordul absolut cu 252,45 puncte.
Vânătoarea – între cult personal și spectacol politic
Pentru Ceaușescu, vânătoarea era mai mult decât un hobby: era un ritual al puterii. Cu 398 de medalii obținute, dictatorul a acumulat trofee impresionante: 426 de cerbi, 385 de urși și 172 de capre negre. Avea o colecție impresionantă de arme de vânătoare, inclusiv o pușcă decorată cu aur de 18K, realizată pentru regele Carol al II-lea și vândută ulterior la licitație cu 32.500 de euro.
Fiecare partidă de vânătoare era însoțită de un adevărat ceremonial. Cei noi treceau printr-un „botez vânătoresc”, cu formule simbolice și atingeri ritualice din partea dictatorului. Glumea adesea: „Vedeți? V-am făcut planul la carne!”
Dar în spatele acestui spectacol stăteau controverse. Unele dintre recordurile sale, precum cel mai mare urs împușcat sau cel mai mare mistreț, ar fi fost obținute în condiții manipulate, cu animale crescute în captivitate și eliberate special pentru a fi vânate.
Ultima vânătoare a avut loc pe 10 decembrie 1989, în pădurea Ogarca. Atmosfera era apăsătoare, iar Ceaușescu părea obosit și îmbătrânit. Două săptămâni mai târziu, avea să fie executat. Iar în urmă a lăsat nu doar o colecție de trofee, ci și o moștenire neobișnuită: muflonii României.
Comentează