Premium
Premiul Oscar pentru cel mai bun film a fost luat de Spotlight, care prezintă povestea unei anchete jurnalistice a ziarului Boston Globe pe marginea unui subiect delicat: scandalurile de pedofilie din cadrul Bisericii Catolice din Statele Unite. Mi-a plăcut mult și din postura de jurnalistă pot spune că a fost un film din care am avut multe de învățat, care mi-a reamintit din nou principiile după care trebuie să mă ghidez zilnic în munca mea.
După ce am văzut că Spotlight a câștigat Oscarul m-am gândit dacă putem face o paralelă între Boston Globe și Antena 3?!? Dacă ar fi să ne luăm după declarațiile jurnaliștilor de acolo am putea spune că da, pentru că ei susțin că prin anchetele și emisiunile lor scot la iveală problemele și nedreptățile comise de cei care ne conduc.
[embed]https://www.youtube.com/watch?v=tb_WgKDqPsE[/embed]
Dar eu nu cred că se poate face o paralelă între Antena 3 și Boston Globe, cel puțin nu din acest punct de vedere. Pentru că Antena 3 este un trust părtinitor, care nu este în căutarea adevărului, iar în ultimele săptămâni jurnaliștii vedetă de la acest post nu au făcut decât să se victimizeze. Am fi tentați chiar să îi acordăm Antenei 3 Oscarul pentru cel mai bun film de ficțiune, pentru că realitatea lor este adesea reprezentată pe marginea unui scenariu atent construit.
Mergând mai departe cred că povestea din Spotlight este un prilej de reflecție pe marginea discuției despre libertatea presei de la noi. În ultimele zile subiectul a fost adus în atenția publicului de mai mulți politicieni, în pozițiile publice și televizate prin care au încercat să îi apere pe cei de la Antena 3. Însă dezbaterea pe marginea libertății presei este mult mai complexă, din care reiese că principala misiune a jurnaliștilor este să spună adevărul, oricât de dureros sau sensibil ar fi el, fără ca cei care au putere de decizie prin prisma funcțiilor politice sau publice pe care le dețin să se implice.
Pentru ca adevărul să iasă la iveală în urma unor anchete jurnalistice sunt necesare ore susținute de muncă, iar cei care fac asta trebuie să depășească piedicile puse de cei care nu își doresc să fie expuși. De aceea discuția despre libertatea presei în România ar trebui reluată, dar prin prisma mai multor considerente. E inutil să strigi în gura mare că îți este încălcat dreptul de liberă exprimare, dacă știi că tu alegi să prezinți doar partea adevărului care te avantajează, așa cum aleg cei de la Antena 3 să facă uneori.
Pe de altă parte, Spotlight ne arată nouă celor din România că actul jurnalistic obiectiv ține și de independența financiară a instituțiilor de presă, pentru că așa se poate trece peste posibilele presiuni care vin din exterior. Problema dependenței mai multor instituții media de la noi față de politicieni este cunoscută, dar nici până în prezent nu au fost găsite soluții concrete pentru a despica apele în două. Despre libertatea presei vorbesc unii politicieni, care de multe ori au fost și ”sponsori”. Proiectele jurnalistice independente sunt prea puține și nu sunt suficient de populare, în rândul românilor, care adesea se informează de la televizor, unde realitatea este prezentată în funcție de propriul interes.
Poate unii dintre voi veți fi tentați să spuneți că filmele nu au ce să ne învețe, dar nu este așa. Câștigătorul premiului Oscar pentru cel mai bun film, Spotlight, ar trebui văzut de cât mai mulți, că poate așa o să ne punem mai multe semne de întrebare, iar cei cu putere de decizie vor încerca să pună în discuție un proiect prin care mass media va deveni cu adevărat independentă și își va îndeplini misiunea: de a spune adevărul, chiar dacă uneori este dureros și scoate în evidență marile carențe ale societății în care trăim.
