Premium
La prima vedere, Raețchi e ca nuca în perete. Ca să fii primarul sectorului 5 trebuie să-ți stea bine cu șișul în mână, să arăți cât mai natural cu ciorapul pe cap și cu levierul pregătit de atac. Cel puțin așa s-a creat impresia în ultimii 15 ani. Nu e sectorul lui Vanghelie? Sectorul vanghelioanelor, pungilor cu ulei, cărți de joc și unt expirat, al mafiei care controlează piețe, afaceri și cartiere întregi?
În ultimii 16 ani sectorul 5 a devenit sinonim cu sărăcia, subdezvoltarea, nesiguranța, incultura, violența și hoția. E un fel de Medellin al Bucureștiului, controlat exclusiv de carteluri interlope în care nimeni din afară și din lumea civilizată nu are loc.
Și totuși, nu e așa.
În sectorul 5 sunt și Cotroceniul, Panduri, Tudor Vladimirescu, 13 Septembrie sau Rahova veche (și chiar cea nouă, între Sebastian și Ispirescu) în care Vanghelie, PSD-ul și Ponta (la prezidențiale) au pierdut sau au avut scoruri sub media națională. În 2014 Ponta a avut în sectorul 5 un scor sub media pe țară și chiar pe București. În treimea de nord a sectorului au pierdut fără discuție. În 2008 Bodu l-ar fi învins pe Vanghelie dacă nu era sabotat de propriul partid.
Sectorul 5 nu e un sector pierdut pentru civilizație, nu e un sector rural, prizonier al unui mafiot cu tactici, maniere și cultură de găinar. E un sector în care nimeni nu s-a obosit să lupte și să-i facă concurență lui Vanghelie.
Așa s-a zis și despre Cluj, că e un oraș pierdut pentru civilizație, că e prizonierul lui Funar. Și, iată, astăzi Clujul concurează Bucureștiul la manifestări culturale, la servicii, turism, businessuri noi, la salarii, prețurile locuințelor și chirii. E un oraș care atrage investiții și tineri educați, mână de muncă calificată și inițiativă privată.
Niciun oraș sau sector nu este prizonierul vreunui politician, al corupției, hoției, sărăciei sau subdezvoltării. Asta e doar o scuză pentru lipsa de chef și de implicare a celorlalți.
Timp de 12 ani, din 2004, oamenilor din sectorul 5 li s-a spus că nu au nicio șansă și că sunt prizonierii lui Vanghelie până au început să creadă și ei și să se resemneze.
Vanghelie devenise o fatalitate, un dat, o boală genetică care se transmite din generație în generație.
E bine că Vanghelie candidează. Este extrem de important pentru imaginea sectorului 5 și pentru respectul de sine al oamenilor din sector ca Vanghelie să fie scos din funcție de ei, prin voința lor.
