Arhim. Pimen Costea, la comemorarea martirilor la Târgu Ocna: 'Bucuria de a fi singur, străin, uitat, îngenuncheat, lovit, dar niciodată înfrânt'

„Dacă citim poeziile și textele celor care au pătimit în temnițele comuniste veți vedea că transpare din fiecare cuvințel pe care l-au rostit un alt mod de a te bucura. Bucuria de a fi singur, străin, uitat, îngenuncheat, lovit, dar niciodată înfrânt”, a spus joi Arhim. Pimen Costea, vicar administrativ al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului.

„Oamenii aceștia au descoperit frumusețea vieții de dincolo, a vieții infinite. Pentru ei nimic nu mai conta din cele de aici și nu au fost învățați să dăruiască, ci au învățat ceva mai mult decât am învățat noi sau decât știm noi cei de aici care dăruim în fiecare zi câte ceva cuiva. Ei se dăruiau pe ei înșiși! Se dăruiau plenar celorlalți și nu aveau nici un fel de resentiment față de oamenii care nu erau de aceeași credință cu ei, care nu le împărtășeau aceleași idealuri, care poate aveau o altă viziune despre viață”, potrivit basilica.ro.

Citește și: Garda de Mediu îi caută pe cei care au agresat mai mulți pui de urs!

Părintele arhimandrit a fost delegatul Arhiepiscopului Ioachim la evenimentul de comemorare a lui Valeriu Gafencu și a celor 80 de mărturisitori plecați spre veșnicie la Penitenciarul Spital din Târgu Ocna în perioada 1947-1964.

„Sfinții închisorilor”?

„Ce anume naște sfinți?” s-a întrebat părintele Pimen Costea.

„Faptul că erau în același loc, că erau în aceeași biserică, faptul că se împărtășeau de același dar al suferinței care naște sfinți, oamenii aceștia s-au transfigurat în fiecare zi câte puțin și au făcut din cei cu care au fost o Biserică Triumfătoare”.

„Au luptat până la sânge și au transformat totul din ideal în realitate, realitatea Cerului coborât pe pământ. Liturghia lor, chiar dacă nu era euharistică, era o liturghie jertfelnică în care îngerii slujeau împreună cu ei, în care suferința lor strigau pentru a fi auziți de Dumnezeu”.

„Oamenii nu au vrut să audă, nu le-a păsat de strigătul acestora, însă Dumnezeu i-a auzit așa cum la auzit pe orbul din Ierihon, pe slăbănog, pe femeia cananeeancă ce striga disperată după ajutor. Îi numim ‹sfinți ai închisorilor› pentru că s-au născut în închisoare și pentru că închisoarea au făcut-o Rai”, a conchis vicarul administrativ al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului.