Asociația Transplantaților de ficat din România sare în apărarea doctorului Irinel Popescu

Asociația Transplantaților de ficat din România este una din expresiile vii ale excelenței în medicină. Este o excelență care s-a construit în timp, de peste două decenii.Transplantul nu este despre cifre sau despre câți suferă, ci despre destine care așteaptă să fie salvate.

Cine a fost încercat de boală poate să intuiască lupta teribilă pe care suferinzii, în cazul nostru cei cu ciroză hepatică, ori cancer hepatic sau alte boli terminale ale ficatului, o dau zi de zi.

Drumul pentru excelență se construiește greu, cu destine dedicate, cu viață dăruită celorlalți. Pentru a ajunge medic independent de transplant, după declarația unui astfel de specialist, îți trebuie cel puțin 15 ani de practică medicală, asta dacă ai vocație! Cine dintre noi are puterea să munceasca cel puțin15 ani pentru un vis?

Excelența românească în materie de transplant hepatic s-a construit prin munca asiduă. Transplantul nu este povestea unui om, este povestea unei echipe. Acad. Prof. Dr Irinel Popescu a construit școala românească de transplant hepatic, școală recunoscută la nivel internațional. Specialiștii formați în Clinica de Transplant Hepatic de la Spitalul Fundeni salvează vieți în multe spitale de top din lume. Profesorul Irinel Popescu este cel care contribuit substanțial, personal și prin discipolii săi, la fondarea scolii de transplant hepatic din Republica Moldova; a reușit să-i unească pe profesioniștii din chirurgia transplantului hepatic din spațiul românesc.

Drumul a fost lung și au fost realizate aproape 1000 de operații de transplant hepatic în România din 2000-2021. Cele mai multe au fost realizate în perioada 2013-2014. Lumea întreagă vorbea despre miracolul românesc, despre creșterea extraordinară a numărului de donatori de organe din România. Știrile despre miracolul din societatea românescă au făcut ocolul lumii. Era momentul de recunoaștere internațională a școlii românești de transplant.

Dar când excelența a fost recunoscută au apărut scandalurile de presă, acuzații care s-a dovedit ulterior nefondate.

Oare ce s-ar fi întâmplat dacă s-ar fi păstrat ritmul donărilor de organe din 2013? Astăzi, aproape 400 de pacienți cu afecțiuni grave ale ficatului ar trăi. Dacă luăm în considerare faptul că prelevările de la un donator în moarte cerebrală salvează 5 vieți, numărul oamenilor salvați ar fi putut fi chiar mult mai mare. Dacă am mai adăuga și familiile pacienților care primesc șansa de refacere a vieții prin transplant, numărul beneficiarilor ar fi fost și mai mare. Oare cei care au instrumentat acele scandaluri au conștientizat masacrul făcut?

Lucrurile din domeniul transplantului hepatic păreau că au revenit la normal; avem un sistem predictibil de alocarea a organelor, avem o instituție a transplantului care funcționează.

În ultimile luni Așociația Transplantaților de ficat din România a transmis o scrisoare către ESOT în care spijineam eforturile profesionistilor din domeniul transplantului de organe ca viitorul congres din anul 2025 să se desfășoare în România.

O reafirmare a valorii școlii de transplant din România trebuia din nou împiedicată. Unii și-au amintit de „Voi bate Păstorul şi oile turmei vor fi risipite.” (Matei 26 : 31).

O nouă campanie de denigrare a profesorului Irinel Popescu a început zilele acestea cu tot arsenalul propagandistic: scurgeri de informații din dosare prefabricate, murdărirea numelui lui de către tot felul de nulități.

Dacă cei care recurg la asemenea metode ar avea părinții sau copiii internați în spital așteptând nerăbdători un transplant de ficat, credeți că s-ar mai preta la astfel de înscenări pentru calomnierea chirurgului? Suntem convinsi că ar încerca să înțeleagă fenomenele și procesele medicale și s-ar pune în slujba lor pentru a ajuta la salvarea vieților și nu pentru distrugerea lor.

Dacă oameni obișnuiți au fost condamnați pentru zădărnicirea combaterii pandemiei doar pentru că nu au purtat masca pe stradă sau pentru că și-au exprimat îndoiala privind eficacitatea măsurilor guvernamentale, atunci cei care instrumentează atât de neprofesionist acest caz trebuie condamnați pentru zădărnicirea salvării vieților celor din spitale, căci acțiunea lor are ca efecte clare, incontestabile, moartea pacienților care puteau fi salvați dacă medicul ar fi lăsat să-și facă datoria și nu hărțuit, pus să dea declarații peste declarații și înlăturat de lângă patul bolnavilor și din secția de chirurgie. Vor răspunde când se va dovedi că totul a fost o înscenare și medicul va fi achitat? Sau pentru crimele generate de acțiunea lor care îi alungă pe ceilalți medici din România, îngroziți de acest linșaj al celui mai mare specialist in chirurgia ficatului pe care l-a dat România până acum? Modul în care este instrumentat acest caz în presă (inacceptabil în orice țară civilizată) reduce speranțele că sistemul sanitar românesc poate fi redresat, căci diabolizarea publică a profesorului Irinel Popescu este un atac grav la una din puținele oaze de excelență medicală.

Scandalul din 2015 a lăsat în urmă peste 500 de morți ce ar fi putut fi salvați . Dupa acest scandal cati pacienti de pe listele de asteptare se vor pierde?