Premium
Vedem cum, de câteva săptămâni, întregul continent european este cuprins de febra protestelor inițiate de fermieri. Au fost și la noi, dar mult mai timide decât în alte părți și având la bază revendicări generale. De altfel, chiar dacă nu sunt aceleași peste tot, nemulțumirile fermierilor europeni au un fir roșu: Politica Agricolă Comună a Uniunii.
Izvorâtă din dorința de a încuraja practici agricole prietenoase cu mediul și de a stimula dezvoltarea rurală durabilă Politica Agricolă Comună s-a dovedit un coșmar pentru micii fermieri, a căror existență este din ce în ce mai serios pusă sub semnul întrebării. Printre aceștia, se află în bună parte fermierii de etnie romă, care se confruntă cu resurse limitate și acces restrâns la informații și tehnologii avansate.
Chiar dacă măsurile promovate de Bruxelles favorizează în mod vădit marii jucători pe piața agricolă, iată că modul brutal în care unele dintre acestea sunt impuse a reușit să irite pe toată lumea, astfel că în multe locuri s-a ajuns la situația ca micii agricultori să protesteze cot la cot cu marile corporații agricole.
Conformarea la normele de mediu și standardele de producție impuse de UE aduce costuri suplimentare semnificative, care pentru cei cu venituri reduse pot duce direct la faliment. Teoretic, există subvenții, programe comunitare de sprijin, dar accesul la resursele financiare este greoi pentru exploatațiile mici, sau chiar imposibil.
În tot acest context, cel puțin în cazul României, există un alt factor agravant: sprijinul acordat Ucrainei, care se răsfrânge direct asupra fermierilor de la noi, prin concurența neloială a produselor intrate pe piață în mod ilegal, dar și prin îngreunarea accesului la resursele logistice.
Am intrat într-un an electoral complicat, în care vor avea loc toate tipurile de alegeri, ceea ce reprezintă o premieră pentru țara noastră. Ar fi, în mod normal, un bun prilej pentru ca aceste probleme, reale, generate inclusiv de apartenența României la Uniunea Europeană, să fie abordate de politicieni, care să ofere soluții pe baza cărora oamenii să-i poată alege pe cei care le-ar putea rezolva problemele.
Din păcate însă, dezbaterea publică de la noi se axează pe scandalurile din coaliție, pe tactici la limita legii de maximizare a șanselor electorale ale partidelor mari, cum ar fi, de exemplu, comasarea alegerilor. Toți își imaginează că micul fermier rom, sau maghiar, sau sas, sau turc va merge la vot la îndemnul și cu recomandarea liderilor comunității, care pot fi manipulați sau chiar cumpărați. Numai că progresul tehnologic și democratizarea accesului la informații a pătruns și în zonele cele mai defavorizate, așa că este greu de presupus că vor mai reuși să obțină voturi de la noi cei care nu dau dovadă că ne înțeleg problemele și nu vin cu soluții.
Deocamdată, cei aflați la guvernare se amăgesc cu cifrele din fel de fel de sondaje de opinie, care chiar dacă nu sunt măsluite conțin o variabilă pe care mulți nu o văd sau nu vor să o vadă: participarea la vot. Iar aici s-ar putea să apară surprize care să răstoarne orice calcul făcut în laborator.
